Un avocat din București, Alexandru Dumitrescu, a realizat un experiment social și a încercat să se înscrie în partidul USAR, filiala Voluntari. Care sunt concluziile avocatului: „Nu USR reprezintă scopul aici. Ar fi o greșeală comodă să reduc totul strict la un partid specific. Problema ține de tiparul mental. Partidele din România au devenit structuri defensive, create mai mult pentru a exclude oamenii decât pentru a-i integra.” Avocatul a mai fost membru PNL anterior.
Pe 29 decembrie 2025, el a menționat pe Facebook: „ Sunt doar un cetățean concernat de buna funcționare a statului, care cred cu sinceritate și fără echivoc că, din poziția de membru al USR, pot avea o influență mai mare în demersurile publice pentru respectarea legii și apărarea interesului comun.
Achitând experiență politică și de afiliere, cu o experiență profesională relevantă și un istoric public verificabil, consider că aceste calități pot contribui la creșterea valorică a filialei USR Voluntari, nu doar în plan electoral, ci și în consolidarea unei organizații funcționale, deschise și credibile. Respingerea unei candidaturi similare nu ar slăbi personal, ci organizația însăși, confirmând temerile privind pesedizarea USR și abandonarea principiilor care inițial l-au definit”, a explicat el la momentul respectiv.
Recent, a revenit asupra evenimentelor și a povestit ce s-a mai întâmplat în perioada următoare. El a menționat pe Facebook că, în a doua zi de Crăciun, a depus cerere de aderare la USR, considerată un „gest banal, în teorie”. În practică, un mic experiment sociologic. Pe 31 decembrie, a avut și un interviu. Termenul „interviu” nu e cel mai potrivit. A fost o discuție scurtă, politicosă, fără documentare, la finalul căreia a primit răspunsul clasic: „Vă vom anunța cât de repede”. Zilele au trecut. Revelionul, vacanța și începutul de an au trecut fără niciun răspuns. La data de 10 ianuarie, nu a primit nici acceptare, nici refuz, nici măcar un „revenim” administrativ, semn că nu există o decizie concretă, dar că prezența celuilalt este notată, confirmând funcționarea structurilor.
El afirmă că nu USR reprezintă „miza” principală, ci „tiparul” de funcționare al organizațiilor politice.
„Partidele din România au devenit niște structuri defensive, create în principal pentru a bloca accesul oamenilor, mai degrabă decât pentru a-i include. Pe hârtie, sunt entități de drept public. În realitate, se comportă ca niște cluburi private, cu criterii de acces confuze și suspiciuni față de cetățenii fără recomandare. Dacă nu faci parte dintr-o rețea mică sau nu ești recomandat, procesul se complică: durată lungă, răspunsuri întârziate, comunicare difuză. Nimeni nu spune „nu”, dar nici „da”. Se mizează pe oboseală. Mulți abandonează, iar problema se rezolvă implicit, fără conflicte”, explică Dumitrescu.
Conform legislației, partidele sunt instrumente prin care cetățenii exercită dreptul fundamental de a participa la alegere și de a fi aleși. Astfel, accesul trebuie să fie regula, nu excepția. Deciziile discreționare ale membrilor deja existenți nu ar trebui să limiteze participarea civică a cetățenilor. Aceste structuri, care gestionează puterea publică, trebuie să fie deschise și transparente. Procesele îngreunează participarea, întârzie răspunsurile și reduc comunicarea la nivel superficial. În acest mod, riscul excesului de control și al uniformizării devine accentuat. Critica devine un semn de întrebare, nu o oportunitate de îmbunătățire. Omentalitatea celor liberi excesiv este percepută ca o amenințare, și nu ca o resursă, iar în timp, rămân cei care respectă regulile nescrise și nu contestă status quo-ul”, afirmă dumnealui, amintind că organizațiile care refuză schimbarea se degradază lent, prin limbaj, decizii și oameni, asemănător cu o cooperativă, și nu cu o comunitate politică vie, având un miros de închis, greu de ignorat, însă rar admit de fapt.
Astfel, adevărata problemă nu este cererea de aderare în sine, ci cultura politică care consideră gândirea critică drept deranj și participarea civică ca fiind problematice. Atât timp cât partidele sunt mai preocupate de menținerea lor decât de cetățeni, spațiul politic va rămâne unul deschis, tot mai gol, autoreferențial și finanțat din bani publici, departe de societate și de reprezentarea ei autentică, conchide acesta.
Autorul recomandă:
Taxele și impozitele excesive pentru anul 2026 sunt nemaipomenite și denotă o abordare netransparentă în gestionarea resurselor publice.
