26 aprilie 1986 rămâne una dintre cele mai tragice date din istoria modernă. La ora 01:23:50, reactorul 4 al Centralei Nuclear-Electrice de la Cernobîl a suferit o explozie majoră în urma unor teste de siguranță nereușite, iar incendiul rezultat a dispersat în atmosferă cantități enorme de particule radioactive. Cloudul radioactiv s-a extins rapid peste vestul Uniunii Sovietice și nord-estul Europei, contaminând vaste regiuni, conform studiilor istorice și documentelor analizate de Dr. Simion Gheorghiu de la Institutul de Istorie Nicolae Iorga.
Dezastrul a fost catalogat drept cea mai gravă catastrofă geopolitică a secolului XX și este considerat de numeroși istorici un eveniment care a precipitat prăbușirea Uniunii Sovietice, contribuind indirect la schimbările din anul 1989.
Informațiile sosesc tardiv la București
Însă, dincolo de explozie, reacția autorităților comuniste din România a fost una întârziată, sensibilă la influența Moscovei și marcată de lipsa datelor reale.
Nicolae Ceaușescu a fost informat oficial despre incident abia pe 30 aprilie 1986. Conform documentelor prezentate de Dr. Simion Gheorghiu, bazate pe arhive militare și rapoarte ale Ministerului Apărării Naționale, raportul transmis de ministrul Vasile Milea indica faptul că norul radioactiv urma să afecteze Finlanda, Suedia, Norvegia și nordul Poloniei, fără a reprezenta un pericol pentru România.
Era posibilă prevenirea exploziei de la Cernobîl? O serie de documente declasificate aduc la lumină detalii surprinzătoare: Catastrofa din 1986 nu a fost primul incident / Sursă FOTO: Pixabay
Aceeași informare avertiza totuși că o schimbare a direcției vântului ar putea aduce norul radioactiv și deasupra României.
Vântul s-a schimbat brusc, iar norul radioactiv a traversat sudul Ucrainei și s-a deplasat peste Marea Neagră, ceea ce a dus la creșteri ale nivelului de radiații și în spațiul românesc.
Prima reacție oficială a lui Ceaușescu: abia pe 1 mai
Nicolae Ceaușescu a convocat Consiliul Politic Executiv pe 1 mai 1986, la cinci zile după incident. În cadrul acestei întâlniri s-a discutat despre creșterea nivelului de radiații și despre măsurile necesare.
S-a decis monitorizarea continuă a radiațiilor, controlul alimentelor și apăi, verificarea persoanelor la frontiere și pregătirea sistemului medical pentru eventuale cazuri de iradiere. Totodată, aceste decizii au fost adoptate în condițiile lipsei unor informații complete, România fiind dependentă de datele provenite din URSS.
Elena Ceaușescu: „Trebuie să obținem răspuns oficial”
Potrivit informațiilor prezentate de Dr. Simion Gheorghiu, conducerea de partid din România a încercat să obțină de la partea sovietică detalii despre situație și măsurile de securitate. În acest scop, a fost convocat ambasadorul Uniunii Sovietice la București.
Conform acelorași surse, solicitările românești nu au primit răspunsuri rapide. În discuțiile interne se consemna că Elena Ceaușescu a cerut transmiterea unei poziții oficiale din partea Moscovei, în condițiile lipsei informațiilor complete: „Trebuie să obținem răspuns oficial”.
Abia la 1 mai 1986, ambasadorul sovietic E.M. Țiajelnikov a transmis un răspuns oficial, în care se preciza că situația este sub control, măsurile pentru limitarea consecințelor au fost implementate, iar nivelul radiațiilor este scăzut, conform documentelor analizate.
Informarea populației: controlată și incompletă
Tot pe 1 mai a fost decisă comunicarea oficială către populație. Însa, informațiile furnizate au fost vagi, fără detalii concrete despre nivelul radiațiilor.
Mass-media din România a început să publice informații doar după autorizarea conducătorilor de partid, acestea fiind publicate în pagini secundare și bazate mai ales pe comunicate ale agentiei sovietice TASS. Se arată că aceste informări au continuat până la 15 mai, apoi s-au oprit definitiv din presă.
Pastilele de iod și reacția populației
După 1 mai, cetățenilor li s-au distribuit pastile cu iod de potasiu. Profesorul Constantin Dumitrache explică că această măsura avea ca scop prevenirea absorbției iodinei radioactive în glanda tiroidă.
Distribuția pastilelor a avut și un efect psihologic important. Lipsa informațiilor clare a alimentat zvonurile și neîncrederea, iar mulți români au perceput riscul mai mult prin tăcerea autorităților decât prin date concrete.
Sursă Foto – Profimedia
Întâlnirea Ceaușescu – Gorbaciov
Pe 16 mai 1986, Nicolae Ceaușescu s-a întâlnit la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Liderul român a semnalat creșterea nivelului de radiații din România și lipsa de informații clare.
Răspunsul sovietic a fost surprinzător. Gorbaciov a minimalizat impactul și a susținut că situația este sub control, afirmând că în afara zonei de 30 de kilometri viața continuă normal.
