Un număr tot mai mare de turiști străini oferă bacșișuri în Japonia, generând confuzie și disensiuni printre localnici, potrivit presei nippone.
Cei mai mulți turiști încearcă să ofere bani în plus pentru serviciile din restaurante, probabil neștiind că aceasta nu este o practică obișnuită în Japonia.
O rețea de restaurante japoneze tradiționale, cu peste 20 de locații naționale, și-a adaptat procedurile după ce angajații au primit bacșișuri de la clienți străini, neștiind cum să reacționeze.
În februarie anul trecut, operatorul a început amplasarea de „cutii pentru bacșișuri” lângă ghișeele din aproape toate unitățile sale.
Conform companiei, fiecare punct de lucru colectează acum câteva zeci de mii de yeni din bacșișuri lunar.
„În Japonia, unde nu există o cultură a bacșișului, angajații se confruntă cu dificultăți. În perioadele aglomerate, personalul nu poate gestiona individual fiecare situație, de aceea am implementat această soluție”, a declarat un oficial al companiei.
Compania înregistrează banii ca venituri diverse, utilizându-i pentru beneficii ale angajaților.
Totuși, unii clienți au criticat cu asprime introducerea acestei practici.
„Nu dorim introducerea culturii bacșișului în Japonia”, au spus aceștia.
Cutiile pentru bacșișuri au devenit un subiect de dezbatere și pe rețelele de socializare, generând întrebări precum „Oare restaurantul își însușește banii pentru personal?”.
„Bacșișuri pentru ceai” – o privire în trecut
Potrivit lui Yoshiyuki Ishizaki, profesor la Universitatea Ritsumeikan, cu specializare în marketing turistic, practici similare bacșișului existau în Japonia înainte de al Doilea Război Mondial.
Cu alte cuvinte, oaspeții hanurilor dădeau „bani pentru ceai” personalului.
Din motive de eficiență, practica a fost înlocuită cu colectare de taxe fixe în timpul Jocurilor Olimpice de la Tokyo din 1964.
Hotelurile au adoptat o taxă de serviciu de 10%, în timp ce hanurile tradiționale ryokan au optat pentru 15%. Și astăzi, unele restaurante de lux impun o taxă fixă de serviciu.
În Statele Unite, unde bacșișul este obișnuit, restaurantele atribuie de obicei chelneri specifici fiecarei mese. Bacșișul oferit la sfârșitul mesei devine venitul chelnerului.
Având în vedere că mărimea bacșișului depinde de calitate serviciului, susținătorii spun că acesta stimulează motivația angajaților.
O companie de clătite japoneze, Chibo, a introdus un sistem de bacșiș în locațiile sale upscale în 1992, după expansiune în vestul Japoniei. Totuși, sistemul nu a fost popular și a fost abandonat rapid.
Facilități mobile pentru bacșișuri
Pentru a facilita bacșișurile, Dinii Inc., un furnizor de sisteme mobile de comandă pentru restaurante, a dezvoltat o aplicație care permite clienților să adauge bacșișurile la factura, prima aplicație de acest gen din industria japoneză.
Dinii a introdus funcția în iunie, permițând utilizatorilor să adauge până la 25% din cheltuieli ca bacșiș prin aplicație. Sistemul este disponibil în aproximativ 900 de restaurante din întreaga țară.
Conform companiei, principalii utilizatori sunt turiștii străini, utilizarea crescând în zonele cu densitate turistică mare, cum ar fi Shinjuku din Tokyo și Namba din Osaka.
Proprietarul unui lanț de restaurante cu pui la grătar din Osaka se arată optimist față de aplicația Dinii.
„Aplicația îi motivează pe angajații noștri și creează o atmosferă mai plăcută în restaurante, aspect pe care îl apreciem foarte mult”, a spus el.
Bacșișurile sunt folosite pentru activități de grup ale angajaților.
Salarii reduse și lipsa forței de muncă
Profesorul Ishizaki a remarcat că multe restaurante vizitate de turiști străini se confruntă cu nevoia de a gestiona bacșișurile.
Angajații din industria alimentară continuă să se lupte cu salarizarea redusă, în timp ce restaurantele întâmpină probleme cu forța de muncă.
Conform unui studiu privind salariile din iunie anul trecut, salariul mediu lunar în sectorul restaurantelor și al serviciilor de cazare a fost cel mai redus dintre toate sectoarele.
„În țările occidentale, serviciile sunt considerate rambursabile. În Japonia, există o rezistență la stabilirea unui preț pentru ospitalitate, ceea ce este de înțeles”, a spus Ishizaki.
Totuși, el a afirmat că productivitatea nu va crește dacă serviciile sunt percepute ca gratuite.
„Ideal ar fi ca companiile să includă costurile serviciilor în prețuri, garantând o distribuție corectă a profitului către angajați”, a spus Ishizaki.
