Un studiu recent relevă că peste un miliard de euro din fonduri europene au fost investiți în proiecte care perpetuează discriminarea și segregarea în UE. România nu face excepție. Un expert explică contradicția dintre intențiile europene și realitatea din teren.
Fondurile europene urmăresc reducerea inegalităților și sprijinirea incluziunii sociale. Însă, un studiu recent, bazat pe datele a 8 organizații neguvernamentale din țările UE (inclusiv România), subliniază că peste 1 miliard de euro au fost direcționați către proiecte care încalcă drepturile unor grupuri marginalizate.
Studiul FURI (Fonduri UE pentru Drepturi Fundamentale) analizează 63 de proiecte din șase state membre – inclusiv România – care, paradoxal, au generat efecte discriminatorii. Printre exemple: locuințe pentru grupuri minoritare construite în zone periferice, fără condiții sanitare sau izolație; școli speciale pentru persoane cu dizabilități care perpetuează segregarea; centre de asistență amplasate în zone izolate, departe de serviciile publice.
„Este inacceptabil ca banii europeni să contribuie la exacerbarea discriminării”, afirmă o reprezentantă din rețeaua europeană independentă.
Cauza principală a acestor eşecuri este „o înțelegere insuficientă a drepturilor fundamentale” la nivel local și național.
În România, un exemplu relevant este un centru rezidențial pentru copii cu nevoi speciale finanțat cu 2,5 milioane de euro, unde copiii sunt separați de familiile lor, în loc să fie susținuți să rămână în mediul familiar.
Lipsa unor mecanisme eficiente de monitorizare și o „înțelegere scăzută a drepturilor fundamentale” la nivel local și național contribuie la aceste probleme. Deși Comisia Europeană declară că nu finanțează proiecte care contravin valorilor europene și dispune de instrumente pentru recuperarea fondurilor în cazuri grave, aceste mecanisme sunt rar activate.
Publicarea studiului coincide cu dezbaterile privind viitorul buget european pentru 2028. Autorii studiului avertizează că doar prin implicarea activă a societății civile și respectarea drepturilor omului, fondurile UE pot atinge scopul lor transformațional pentru grupurile vulnerabile.
O discuție cu un reprezentant al Policy Center for Roma and Minorities analizează situația din România și cauzele eşecurilor.
Întrebare: Studiul FURI demonstrează că fondurile europene au fost folosite în proiecte care au agravat segregarea. Ce indică acest fapt despre politicile de incluziune din România?
Răspuns: Studiul nostru evidențiază nu doar modul de implementare a politicilor sociale în România, ci și modul în care aceste politici sunt interpretate la nivel local. Chiar dacă obiectivele sunt integrarea grupurilor vulnerabile, strategia și viziunea coerentă pentru intervenție lipsesc.
De exemplu, separarea copiilor din grupuri minoritare sau cu dizabilități de restul comunității poate fi justificată, chiar dacă inițial se declară intenția de integrare. Lipsa integrării într-un mediu comun este un aspect fundamental.
Un alt factor important este aspectul simbolic. Chiar dacă copiii se află în aceeași clasă, tratamentul diferit perpetuează segregarea. În multe zone urbane, granițele dintre zonele defavorizate și cele normale sunt mai mult simbolice decât fizice.
Politicile naționale sunt adesea elaborate corect, dar implementarea la nivel local este necoordonată. Motivele sunt, în principal, neînțelegerea conceptului de incluziune (lipsa personalului calificat și prejudecăți) și lipsa unei monitorizări eficiente.
Există, de asemenea, sute de comunități informale, nerecunoscute de autorități. Lipsa recunoașterii acestora afectează eficiența strategiilor de combatere a sărăciei și a dezvoltării locale.
„Alocarea granturilor încurajează discriminarea”
Întrebare: Cazul școlii din Păltinoasa, unde elevii romi au fost mutați într-o sală fără facilități, a fost sancționat de CNCD, dar școala a continuat să primească finanțare europeană. Cum este posibil?
Răspuns: Lipsa unui mecanism specific de verificare și monitorizare a respectării drepturilor omului la nivel local este unul dintre motive. De asemenea, legătura directă între finanțarea europeană și segregare este, uneori, dificil de identificat.
Este necesar un mecanism clar de monitorizare, cu o mai mare implicare a CNCD. În unele țări, solicitanții pentru fonduri au scoruri ce reflectă respectarea drepturilor omului, luate în considerare la alocarea fondurilor. Sancțiunile pentru discriminare și non-respectare ar trebui să aibă un impact asupra viitoarelor granturi.
Responsabilizarea pentru proiectele prejudiciabile
Întrebare: Există responsabilizare pentru cei ce gestionează fondurile și care pot genera efecte negative pentru comunitățile vulnerabile?
Răspuns: Lipsa cunoștințelor despre drepturile omului la nivel local, lipsa educației și a conștientizării acestui tip de probleme afectează gradul de responsabilizare.
Este necesară explicarea clară a impactului negaitv al discriminării asupra beneficiarilor.
Fonduri europene și sărăcie
Întrebare: Ce soluții pentru un control real al respectării drepturilor omului?
Răspuns: O campanie de sensibilizare pentru drepturile omului destinată oficialilor locali și naționali este necesară, plus clarificarea legislației actuale. Societatea civilă trebuie să fie implicată activ și CNCD să colaboreze mai strâns cu instituțiile responsabile pentru a identifica și înlătura discriminarea.
Strategia națională pentru incluziune: decalaj
Întrebare: Strategia națională pentru incluziunea romilor are rezultate slabe. Unde există decalajul?
Răspuns: Lipsa surselor clare de finanțare, absența integrării strategiei naționale în strategiile locale de dezvoltare, deficitul de personal calificat, prejudecățile și discriminarea sunt factori-cheie.
Lipsa vizibilității problemei
Întrebare: De ce subiectul cheltuirii fondurilor europene pentru incluziune e puțin prezent în spațiul public?
Răspuns: Lipsa de interes societal general pentru astfel de probleme. O tendință de raportare la cifre mari și la formalități, în detrimentul monitorizării efectelor reale. Presa nu se concentrează suficient pe impactul social al fondurilor europene.
Concluzia este că, deși fondurile ar putea avea impact pozitiv, ignorarea problematicilor sociale conduce la rezultate neconcludente, mai ales în cazul grupurilor vulnerabile.
Cercetarea și implicarea societății civile sunt cruciale pentru atenuarea acestui decalaj.
