O colecție de bijuterii extraordinare, legate de rămășițele pământești ale lui Buddha, o descoperire arheologică remarcabilă, va fi scoasă la licitație la Sotheby’s din Hong Kong.
De peste un secol, aceste relicve, descoperite în nordul Indiei în 1898, au fost în principal neexpuse, conservate într-o colecție privată britanică.
Pe măsură ce aceste obiecte excepționale vor fi scoase la licitație, ele suscită interesul colecționarilor, dar și îngrijorări legate de etică.
Acestea fac parte dintr-o comoară uimitoare, formată din aproape 1.800 de pietre prețioase: perle, rubine, topaze și safire, și foi de aur. Acestea au fost descoperite într-o cameră din apropierea locului de naștere al lui Buddha, în Uttar Pradesh, India.
Descoperirea, alături de fragmente osoase identificate ca aparținând lui Buddha, a avut un impact major asupra comunității arheologice. Nicolas Chow, președintele Sotheby’s Asia, consideră această descoperire „una dintre cele mai remarcabile din toate timpurile”.
Cu toate acestea, pe măsură ce aceste relicve vor fi scoase la licitație, experții ridică o chestiune crucială: este etic să vândă comori atât de strâns legate de trecutul sacru al Indiei?
În 1898, William Claxton Peppé, un administrator britanic, a excavat o stupă la Piprahwa, în apropiere de Lumbini, unde se crede că s-a născut Buddha. A descoperit relicve inscripționate, vechi de aproape 2.000 de ani.
Istoricii sunt de acord că aceste relicve alcătuiesc mostenirea atât a descendenților clanului lui Buddha, cât și a budiștilor din întreaga lume.Fragmente osoase au fost distribuite ulterior în diverse țări, precum Thailanda, Sri Lanka și Myanmar, unde sunt venerate.
„Sunt relicvele lui Buddha o marfă care poate fi vândută ca o operă de artă?”, se întreabă un istoric indian. „Și, dacă nu, cum este vânzătorul autorizat din punct de vedere etic să le scoată la licitație?”
„Având în vedere că vânzătorul este numit «custode», m-aș întreba în numele cui este acest custode? Este justificată vânzarea acestor relicve?”
Strănepotul lui William Peppé a declarat că familia a analizat posibilitatea donării, dar opțiunile au prezentat probleme, iar licitația a fost considerată modalitatea cea mai corectă și transparentă de a le transfera către budiști.
Un specialist internațional de la Sotheby’s a declarat că casa de licitații a făcut o evaluare aprofundată a bijuteriilor, verificând autenticitatea, proveniența și legalitatea conform standardelor industriei.
Câțiva experți au ridicat alte preocupări etice legate de vânzarea acestor rămășițe umane și de cine decide ce este sau nu un astfel de material. Pentru mulți budiști, aceste pietre prețioase sunt parte integrantă a istoricului și respectului pentru Buddha.
Vânzarea relicvelor a provocat îngrijorări și în rândul liderilor religioși.
O persoană din societatea budistă a declarat că învățăturile lui Buddha îi îndeamnă pe urmași să nu ia bunurile altora fără permisiune. Istoric, clanul lui Buddha avea custodia acestor artefacte sacre.
Relatarea strănepotului descrie drumul bijuteriilor din familia sa de-a lungul generațiilor. El subliniază că inițial a fost legat de străbunicul său, a căror investigație a adus la iveală multe despre aceștia.
Strănepotul subliniază că a găsit articole din presa de la mijlocul secolului XIX care anunțau descoperirea rămășițelor lui Buddha. El explică că descoperirile coloniale au fost o sursă de rușine culturală pentru India.
Peppé a subliniat investigarea sa, care a adus la iveală informații despre familia sa, inclusiv despre atitudinea soției străbunicului său cu privire la țara și cultura indiană și despre opiniile sale față de femeile indiene.
Relicvele și bijuteriile au fost date diferitelor instituții, inclusiv guvernului indian colonial. O porțiune a descoperirii a rămas în familia Peppé.
Sotheby’s consideră că aceste obiecte sunt originale.
Bijuteriile au fost expuse în expozeții importante, inclusiv la Muzeul Metropolitan de Artă. Casa Peppé a realizat și un site web privind cercetările.
Cercetătorii susțin că relicvele lui Buddha nu trebuie considerate mărfuri.
Prin licitație, aceste relicve sacre sunt transformate în bunuri vandabile, o consecință, după părerea unor cercetători, a influenței coloniale. Mulți budiști nu consideră aceste relicve corporale ale lui Buddha.
Unii indică exemplul Koh-i-Noor pentru a ilustr.a o problemă similară, iar mulți indieni continuă să îl considere furat.
Un expert opinează că, în timp, repatrierea relicvelor nu este întotdeauna necesară, dar unele relicve unice deservesc atenției speciale din partea guvernului.
