„Este extrem de dificil să lupți împotriva obezității singur”, mărturisește Cristina Fedorovici. Ea a experimentat această afecțiune, care afectează mii de români. Cristina a găsit însă metode eficiente de a depăși această problemă. Acum, ea coordonează un important grup de suport pentru pacienții bariatrici, cu peste 15.000 de membri.
Această relatare face parte dintr-un proiect jurnalistic european, în care HotNews colaborează cu alte publicații de prestigiu din Europa.
Din adolescență, Cristina a încercat să slăbească periodic prin diete drastice. Își amintește cu durere de perioade în care se hrănea doar cu un grapefruit sau cu supă de varză. În fiecare primăvară, reușea să piardă între 10 și 15 kilograme, dar kilogramele acestea reveneau în toamnă și iarnă.
A senzație de „eșec” era amplificată de mediul familial. „În jurul meu se auzea doar: «Dacă ai avea voință, nu te-ai mai îngrășa.»”, își amintește ea.
De fapt, Cristinei nu-i lipsea hotărârea, ci suferea de o afecțiune complexă, obezitatea, care necesită un tratament multidisciplinar.
„Copilărie stigmatizată”
Cristina și-a petrecut o bună parte din viață luptând cu kilogramele în plus. La vârsta de 15 ani, a fost internată la Institutul de Endocrinologie „C. I. Parhon”, unde, din păcate, „dietele erau extrem de restrictive, iar atitudinea specialiștilor era, uneori, stigmatizantă.”
„Deși eram tineri, eram blamați în fiecare dimineață când doamna asistentă constata că nu am slăbit.”, își amintește.
Cu 17 ani în urmă, Cristina a devenit pacient bariatric, suferind o intervenție chirurgicală de micșorare a stomacului.
Această experiență a reprezentat un punct de cotitură în viața ei profesională. Înainte de operație, Cristina lucra în domeniul resurselor umane. După, a început să sprijine alte persoane care urmează să se opereze, inițial din compasiune.
Apoi, a ales să-și continue educația, absolvind Facultatea de Psihologie și devenind psihoterapeut specializat în tratamentul obezității.
În prezent, la 50 de ani, ea coordonează un grup de suport pentru pacienții bariatrici, format din peste 15.000 de membri, organizând și alte grupuri de suport pentru persoanele cu obezitate și tulburări de comportament alimentar.
Cristina regretă că terapia psihologică pentru persoanele cu obezitate nu este decontată în România, în timp ce în țările dezvoltate este considerată parte integrantă a tratamentului.
„Este greu când te etichetează…”
Cristina susține că a ales să o ajute pe alții pentru că lupta cu obezitatea este extrem de dificilă.
„Și, mai mult decât atât, este și mai greu când ești criticat, când ți se spune că ești vinovat pentru problema ta, că ești singurul responsabil pentru starea ta de sănătate, considerând că trebuie doar să elimini mâncarea din ecuație pentru a te vindeca”, adaugă ea.
Cristina a reușit să-și controleze greutatea abia după intervenția chirurgicală de micșorare a stomacului, dar și alte metode eficiente sunt disponibile acum. Dar tratamentul nu se limitează la pierderea kilogramelor.
În cei 17 ani de când oferă sprijin, ea a observat multă rușine și vinovăție la pacienții săi.
„Un tratament pe termen lung”
„Rușinea este singurul sentiment care ne imobilizează, ne împiedică să acționăm. Ne face să ne ascundem, să ne facem cât mai mici, să nu fim observați și judecați”, spune ea.
Ea subliniază că persoanelor cu obezitate le este necesară înțelegere și compasiune, nu sfaturi despre a mânca mai puțin, deoarece obezitatea este o boală complexă, care necesită un tratament multidisciplinar pe termen lung.
Stigmatizarea are un efect nociv, ducând la tulburări psihologice, precum bulimie, anorexie și scădere a stimei de sine.
„Este nevoie de multă empatie, susținere și reintegrare socială. Pacienții se izolează din cauza blamării, iar grupurile de suport sunt cruciale pentru a-i ajuta să-și depășească sentimentul de izolare”, declară Cristina.
„Obezitate: necesitatea accesului la îngrijire”
În ciuda recunoașterii obezității ca boală cronică, accesul la îngrijire este încă limitat, consideră medicul de familie dr. Daciana Toma.
„Ce facem cu persoanele cu obezitate care nu își permit servicii medicale private? Ca medic de familie, nu am unde să le trimit”, afirmă dr. Daciana Toma.
