Transportul feroviar pe distanțe lungi în Balcani prezintă dificultăți semnificative. Trenurile directe București-Istanbul funcționează doar patru luni pe an, având un timp de călătorie de o zi și opriri de șase ore pe traseu. Traseele către Varna și Sofia durează zece ore. Din 2019, nu mai există legături directe feroviare cu Grecia. Chiar și comparativ, trenurile Craiova-Calafat din 1934 parcurgeau traseul cu un timp mai scurt. Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care trenul nu constituie o variantă atractivă pentru călătoriile de vacanță.
Apărută la fiecare 3-4 ani, cartea „Europe By Rail” este o sursă importantă pentru călătorii feroviari europeni. Un capitol dedicat regiunii Balcanilor subliniază caracterul imprevizibil al călătoriilor feroviare în această zonă, cu întârzieri de până la 3-4 ore și anulări frecvente de curse la scurt timp înainte de plecare. Simplificarea și dispariția conexiunilor feroviare internaționale sunt o constantă în ultimii ani.
Managementul defectuos, investițiile insuficiente în infrastructura feroviară și bugetele reduse sunt menționate ca factori care influențează negativ calitatea serviciilor feroviare din regiune. Călătorii trebuie să aibă planuri alternative, cum ar fi utilizarea transportului rutier sau a autocarelor, în cazul unor întârzieri sau anulări ale trenurilor.
România deține conexiuni feroviare solide doar cu Ungaria. Relațiile cu celelalte țări vecine sunt limitate, cu unul sau două trenuri pe zi, fiind adesea foarte lente.
Întârzieri semnificative la frontiera cu Bulgaria
Deși mulți aleg mașina pentru deplasări în Bulgaria, trenul pare o alternativă atractivă pentru a evita aglomerația de pe Podul Prieteniei. Însă, vitezele sub 45 km/h și timpii de așteptare lungi la frontieră fac călătoria incomodă.
Intrarea României în Schengen nu a influențat semnificativ timpii de tranzit feroviar, trenurile având opriri de 45 de minute la Ruse pentru schimbarea locomotivei și 20-25 de minute în gara de frontieră Giurgiu Nord.
