Este cea mai veche sărbătoare dedicată Maicii Domnului și marchează momentul în care Arhanghelul Gavriil îi vestește acesteia că a fost aleasă pentru a-L naște pe Fiul lui Dumnezeu.
Baza acestei festivități o reprezintă textul evanghelic din Luca (1:26-28), în care se relatează momentul în care Arhanghelul Gavriil anunță Fecioarei despre nașterea lui Iisus.
Inițial, sărbătoarea nu avea dată fixă
La început, nu era o ocazie în calendar cu dată stabilită, ci doar un eveniment sau un punct de referință pentru reflectarea asupra Nașterii Domnului.
Buna Vestire devine o sărbătoare independentă în primele secole ale creștinismului, însă fără o dată anume stabilită.
Inițial, în Răsărit, data era fixată fie pe 5 ianuarie, cu o zi înainte de Bobotează, fie pe 18 decembrie (în anumite zone din Apus).
Niciun decident unic pentru alegerea datei în lumea răsăriteană
Totuși, stabilirea datei pe 25 martie are legătură cu data Nașterii Domnului, care a fost fixată pe 25 decembrie, respectiv cu o perioadă de aproximativ nouă luni înainte, începând din secolele al IV-lea – începutul secolului al V-lea, perioadă în care se consolidau multe alte sărbători din calendarul liturgic.
Chiar dacă nu există un decis oficial pentru această dată, este cunoscut faptul că sfinții Ioan Gură de Aur și Grigorie de Nyssa, martori ai practicii deja existente, au menționat în scrierile lor logica alegerii acestei zile.
La catolici, Papa Leon al II-lea introduce sărbătoarea la Roma în secolul al VII-lea, inițial ca eveniment local, ulterior fiind adoptată în întreaga lume occidentală pe data de 25 martie.
Bucuria ca poruncă: „Bucură-te!”
Indiferent de modul în care a fost stabilită data acestei sărbători, ea simbolizează bucuria că întreaga lume va avea un Mântuitor, celebrează începuturile și speranța că nu suntem singuri, că avem un scop și suntem valoroși pentru Dumnezeu.
De asemenea, marchează sosirea fără îndoială a primăverii, un motiv suplimentar de veselie.
„Bucură-te, plină de har, Domnul este cu tine”, îi spune îngerul, vestind nașterea lui Iisus. În fața unei astfel de revelații, Maria acceptă cu smerenie: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău”.
Teologii subliniază valoarea acestui moment — este despre libertate, credință, încredere în planurile Domnului și despre bucurie ca stare de spirit și atitudine de viață.
Unii fiind de părere că bucuria trebuie să fie chiar o poruncă, deoarece în prezența Mântuitorului și a Fecioarei nu poți fi altfel decât fericit.
Părintele Nicolae Steinhardt afirma că „Bucuria în lume provine de la Hristos” (Jurnalul Fericirii), astfel că esența bucuriei e naturală pentru creștini.
„Ziua Cucului”
În tradiția populară, Buna Vestire mai poartă denumirea de Ziua Cucului, deoarece această pasăre anunță sosirea primăverii, norocul, longevitatea, căsătoria și prosperitatea.
În trecut, tinerii care își doreau să se căsătorească formulau întrebări simbolice legate de momentul în care urmează să se însoare: „Cucule, voinicule,/Câți ani îmi vei da/Pân’ m-oi însura?”
Dacă cucul cânta o dată, însemna că mai avea nevoie să aștepte un an, însă dacă nu se auzea, era semnul că acea persoană urmau să se căsătorească în anul respectiv.
Pe lângă ritualurile de dragoste, sărbătoarea de Buna Vestire marca și începutul sezonului agricol.
Implicațiile pentru copii: ce cred despre Maica Domnului
Pentru cei mici, Maica Domnului reprezintă o figură mai simplă și apropiată.
De-a lungul timpului, au fost consemnate răspunsuri diverse ale copiilor despre cine este Maica Domnului.
„Cred că are grijă de oameni când Dumnezeu este ocupat” (M. – 5 ani).
„Maica Domnului a fost cel mai cuminte copil din lume” (R. – 4 ani).
„Ea este cea mai bună mamă, că nu țipă niciodată” (T. – 4 ani).
În concluzie, Buna Vestire poate fi privită ca un punct de unire între legământul spiritual cu Dumnezeu și promisiunea reînvierii.
