La început, directoarea operațională și ghidul turistic al buncărului antiatomic Sonnenberg din Lucerna, Zora Schelbert, nu era sigură dacă solicitarile pe care le primea erau serioase. În februarie 2022, Rusia lansase primele bombe asupra Kievului.
„Oamenii mă întrebau despre măsurile de precauție și despre adăposturi”, a spus Schelbert. Și-a dat repede seama că au confundat societatea istorică pentru care lucrează, Unterirdisch Überleben, cu serviciul local de protecție civilă.
Spre fascinatia, confuzia și, uneori, invidia vecinilor europeni, Elveția, cu o populație de aproape 9 milioane, are mai multe adăposturi antiatomice pe cap de locuitor decât orice alt stat – suficiente pentru a asigura un refugiu pentru fiecare locuitor în cazul unui conflict. (Suedia și Finlanda sunt pe locul doi, asigurând coverire pentru toate orașele mari.)
Solicitările lui Schelbert proveneau de la oameni îngrijorați care doreau să afle locația adăposturilor. Astăzi, buncărul Sonnenberg este în mare parte un muzeu. Inițial construit în 1971 pentru a proteja până la 20.000 de persoane, a fost unul dintre cele mai mari adăposturi antiatomice din lume până în 2002, când capacitatea a fost redusă la 2.000 pentru eficientizare și reducerea costurilor.
„Desigur că am luat în serios solicitările”, a declarat Schelbert, explicând cum a direcționat persoanele îngrijorate către autoritățile competente. „Dar apoi au început să vină mai multe e-mailuri și apeluri telefonice.”
Războiul din Ucraina a resuscitat interesul pentru adăposturi
Față de agresiunea continuă din Ucraina și îngrijorările legate de retragerea forțelor militare americane, țările europene reconsideră apărarea. Însă și protecția civilă, inclusiv construcția de adăposturi antiatomice, devine o prioritate.
În ianuarie, Norvegia a readus în vigoare o lege din epoca Războiului Rece care impune construirea de adăposturi antiaeriene în toate noile clădiri rezidențiale – o obligație menținută constant de Elveția din 1963. În Germania, unde s-au alocat fonduri pentru cheltuieli militare, subiectul construcției de adăposturi civile este intens dezbătut.
Inspirate de eforturile din Germania și Norvegia, Uniunea Europeană a recomandat cetățenilor să își constituie provizii pentru 72 de ore. Interesul pentru securitate și calamități este mai pronunțat decât oricând de la sfârșitul Războiului Rece.
În Elveția, noul interes pentru protecția civilă marchează o schimbare de atitudine publică, nu o modificare fundamentală a politicilor. Înainte de 2022, „adăposturile erau considerate inutile de o mare parte a populației și de unii politicieni”, a declarat Daniel Jordi, directorul federal al protecției civile și instruirii.
„Și asta s-a schimbat, cu siguranță” a subliniat acesta.
Fiecare elvețian are un loc în adăposturi
Silvia Berger, istorică specializată în istoria buncărelor, afirmă că invazia Rusiei în Ucraina a influențat percepțiile publice asupra protecției civile: „Suntem în mijlocul unei schimbări de atitudine publică care nu s-a încheiat”.
Legea elvețiană garantează un adăpost pentru fiecare locuitor de peste 60 de ani. Fiecare nouă clădire rezidențială trebuie să includă un adăpost sau să asigure fonduri pentru unul public apropiat.
Astfel, Elveția are peste 370.000 de buncăre concepute pentru a proteja civilii în subteran de la câteva ore până la două săptămâni. Sistemul de ventilație este proiectat să asigure o durată de viață de aproximativ 40 de ani, neutralizând radiațiile, reziduurile nucleare și substanțele chimice/biologice.
Costul de întreținere este comparabil cu abonamentele de sănătate. Istoric, costurile variază între 1400 de franci elvețieni pentru buncăre cu o capacitate de 50-200 de persoane şi 3000 de franci elvețieni pentru cele mai mici. În timp de pace, sunt adesea folosite ca pivnițe, spații de depozitare sau saune.
Există și buncăre pentru personalul de urgență, dotate cu dușuri, bucătării și internet, menite pentru perioade mai îndelungate. Aceste centre au servit ca adăposturi temporare pentru refugiați.
„Asta ne-am dorit”, a spus Jordi despre utilizările neobișnuite ale buncărelor: „un sistem care este folosit în mod normal, dar care poate fi transformat rapid într-un refugiu protejat”.
Adăposturile trebuie să fie pregătite pentru criză în mai puțin de 5 zile.
Protecția civilă: o tradiție în Elveția
Atașamentul elvețienilor față de protecția civilă are rădăcini adânci. Buncărele sunt „parte integrantă a identității elvețiene.”, subliniază Guillaume Vergain, director adjunct al serviciului de protecție civilă din Geneva. Protecția civilă este în ”ADN-ul” lor.
Această tradiție este moștenită din al Doilea Război Mondial, când Elveția neutră era înconjurată de puteri în război. Armata a aprovizionat refugii militare în Alpi pentru o eventuală invazie.
Dezbaterile din timpul Războiului Rece și dezastrele recente au modelat viziunea asupra protecției civile.
Cultura subterană a Elveției, contrar uneori ideilor din altă parte, constituie un spațiu sigur și protector.”
Campaniile de informare din Războiul Rece
Pentru a susține acceptarea buncărelor, guvernul a realizat campanii de informare. Materialele au subliniat realitatea amenințării, chiar și într-o țară pașnică.
Implementarea timpurie a cerințelor privind adăposturile din clădirile noi nu a întâmpinat opoziție semnificativă. Totuși, criticile au apărut pe măsura dezbaterii asupra necesității reale și a eventualelor riscuri.
Percepția vizitatorilor străini a evoluat
În anii ’80, dezastrele precum cel de la Cernobîl sau de la Sandoz au mai degrabă orientat spre evenimente de urgență.. Totuși, ororile recente din Ucraina și Gaza au resuscitat interesul pentru astfel de adăposturi. Astăzi, cei ce vizitează buncărele sunt mai receptivi la importanța lor.
Comunicările oficiale modernizează acum mesajele, subliniind „cultura pregătirii” a Elveției și necesitatea unei pregătiri continue pentru a face față unor posibile evenimente viitoare.
