Pe data de 12 decembrie, la ora exactă de prânz, se produce o stare de așteptare intensă. De secole, această zi este asociată cu fenomene inexplicabile, profeții ascunse în Athos, miracole la racla Sfântului Spiridon, dispariții misterioase în păduri și umbre neidentificate, fără apariții umane.
Este perioada în care timpul pare să se comprime, legendele se transformă în realitate, iar granița dintre vizibil și invizibil devine extrem de subțire. 12.12 ora 12 – un moment magic când lumea pare să fie în stare de veghe. Can Can vă aduce câteva relatări despre fenomene neobișnuite legate de această zi specială.
Biblioteca de pe Muntele Athos
În biblioteca veche a unei mănăstiri izolate de pe Muntele Athos, cercetătorii au descoperit un manuscris care atrage și sperie cititorii. Părintele ce l-a găsit a evitat să fie nominalizat. Textul, scris într-un grecesc vechi dificil de tradus, pare să fie o profeție lăsată de un ascet despre care se spune că a avut o vedenie tulburătoare în ultimul său moment de viață.
Se consemnează următoarele: „În ziua a douăsprezecea din luna a douăsprezecea, la ora al doisprezecelea, Fiara se va ridica din adâncuri. Numele său va fi Antihrist. El va deține putere pe pământ timp de trei ani și trei luni, iar lumina îl va evita precum apa lasă o piatră netedă.”
Un călugăr mai în vârstă, întrebat despre această profeție, a răspuns cu o rugăciune: „Când clopotele sună singure, fii atent să nu te uiți spre răsărit. Nu tot ceea ce apare trebuie neapărat să fie văzut.”
Racla Sfântului Spiridon
În Corfu, la racla Sfântului Spiridon, data de 12 decembrie are o semnificație diferită. În mod obișnuit, pelerinii vin pentru rugăciuni de sănătate, însă în această zi, atmosfera devine apăsătoare. Martorii povestesc despre un parfum intens de busuioc care apărând brusc, ca adus de un val nevăzut.
În interiorul bisericii, pe marmura rece, se spun că se pot observa urme de pași mici, precum cei ale unei persoane desculț. Preoții păstrează tăcerea, dar localnicii relatează de mulți ani: în noaptea precedentă zilei de 12 decembrie, mantia Sfântului pare să se miște și să se așeze singură, ca și cum Spiridon ar încerca să iasă în întâmpinarea unei prezențe nevăzute.
În 1978, un cleric a șoptit că racla a emis un sunet scurt, violent, asemănător cu o bătaie în lemn: „Și am știut că este un semnal rău”, a mărturisit tremurând. Mulți interpretaseră fenomenul ca pe un avertisment. Unii cred că sfântul protejează lumea de o forță malefică care devine activă în această zi, în timp ce alții consideră că tăcerea sa este preludiul unui mare necaz.
Disparițiile în România
Dacă în Athos și Corfu misterul are o dimensiune spirituală, în zonele rurale din România, disparițiile din 12 decembrie vorbesc despre un coșmar pământesc. De la sfârșitul secolului al XIX-lea, aceste fenomene sunt menționate frecvent. În Apuseni, un pădurar cunoscut pentru forța sa ieșită din comun a fost găsit dispărut, cu securea înfiptă adânc într-o scorbură, iar urmele s-au oprit brusc, ca și cum ar fi fost ridicat în aer și smuls din realitate.
În Rarău, în anul 1934, doi ciobani au dispărut în timpul zilei de prânz, oile lor fiind descoperite într-un cerc perfect, fără zgomote sau urme de lupte, toate orientate spre un punct invizibil. În 1982, trei studenți aflați într-o drumeție au dispărut ca și cum s-ar fi evaporat, câinii lor fiind incapabili să înainteze și scheunând la unison. La ora 12:00, un zgomot metalic straniu a fost auzit printre copaci, iar singurul obiect lăsat în urmă a fost un ceas oprit la 11:59, pentru care nimeni nu a avut explicație.
Umbrele din câmp
Satele păstrează și povestea umbrelor misterioase, care apar în fiecare an, pe 12 decembrie, înainte de ora prânzului. Se manifestă ca niște forme lungi și tremurânde, mai extinse decât ar permite poziția soarelui, și se mișcă lent, ca o pânză de fum nesfârșită. Unii observatori le percep ca siluete, alții ca pete care pulsează. Toți spun același lucru: „Nu sunt ale noastre. Vin de dincolo.”
Animalele resimt aceste fenomene: câinii se retrag, vacile nu mai rumegă, caii devin agitați, iar păsările părăsesc copacii, rămânând suspendate, fără să zboare. Natura pare să respire cu totul diferit, rece și apăsătoare.
Există un avertisment păstrat într-un document monahal, vechi de peste o sută de ani: „Cel ce se plimbă singur în ziua a douăsprezecea, la ora al doisprezecelea, va fi despărțit de propria umbră. Iar cel lipsit de umbră va dispărea din lume.” Cuvinte simple, dar încărcate de semnificație, care au generat o tradiție: în această zi, oamenii evită să pășească singuri în pădure, să pornească spre locurile în care soarele cade anormal și să privească spre zonele cu lumină neobișnuită.
În comunitățile mici, 12 decembrie reprezintă un prag. Un vechi obicei consemnează că, la ora prânzului, toți trebuie să fie în casă, cu luminile aprinse și icoanele expuse, iar o cană cu apă trebuie lăsată lângă ușă. „Pentru cei care nu se mai întorc”, explică bătrânii. Specialiștii resping aceste credințe, iar preoții evită să discute despre subiect. Tinerii adesea glumesc mai departe.
Cu toate acestea, în fiecare an, la ora 12:00 pe 12 decembrie, nimeni nu se aventurează în zone pustii, chiar dacă mulți susțin că nu cred în aceste superstiții. Pentru că, indiferent de evoluția omului modern, există momente în care umbrele, pașii inobservabili, manuscrisele criptice și disparițiile inexplicabile reușesc să-l dezarmeze. Data de 12.12 continuă să țină lumea în alertă de secole.
