Deși există factori de risc modificabili, precum consumul excesiv de alcool, kilogramele în plus sau infecțiile virale, și beneficiile detectării timpurii, persistă o nevoie neacoperită de a îmbunătăți metodele de screening și participarea la programele de depistare. Asocierea automată cu anumite comportamente sau obiceiuri anterioare determină ca această tumoră să fie însoțită de un stigmat aparte, informează publicațiile specializate.
Aceasta poate genera sentimente de vinovăție, tacere sau negare în rândul pacienților, ceea ce limitează atât conștientizarea în comunitate, cât și dezvoltarea programelor de screening, precum și prezentarea pacienților pentru evaluări de depistare a cancerului hepatic.
Adoptarea unui stil de viață sănătos pentru prevenirea cancerului de ficat este recomandată și pentru cei deja diagnosticați, contribuind la îmbunătățirea prognosticului.
Medicul Alba Díaz, anatomopatolog la Spitalul Clínic din Barcelona, explică: „Există diferite tipuri de cancer de ficat, iar acestea depind de celula din care provin.”
Carcinomul hepatocelular este cel mai răspândit, urmat de colangiocarcinom, ale cărui cazuri sunt în creștere și reprezintă aproximativ 7% dintre tumorile hepatice primare din Spania. De asemenea, sunt entități mult mai rare, precum hemangioendoteliomul sau angiosarcomul, care sunt diagnosticate mai frecvent la tineri și în rândul femeilor.
„Deși ciroza crește riscul de cancer hepatic, tumoră poate fi identificată și la persoane fără afecțiuni hepatice preexistente”, afirmă medicul María Reig, șefa Unității de Oncologie Hepatică la Hospital Clínic Barcelona și coordonatoare a Programului Barcelona Clinic Liver Cancer din cadrul IDIBAPS și CIBER.
Metode de depistare și factori de risc pentru cancerul de ficat
Cancerul de ficat este adesea asimptomatic în stadiile incipiente, simptomele apărând de obicei în faze avansate. Este frecvent descoperit întâmplător, în urma unor investigații imagistice, precum ecografiile, realizate din alte motive. Tumora produce semne only în stadii avansate sau în complicații, precum oboseală, mărirea abdomenului datorită retenției de lichide, colorarea galbenă a pielii, durere abdominală persistentă, precum și scăderea apetitului și a greutății corporale.
Pentru detectarea precoce a bolii, programele de screening pentru cancerul de ficat sunt esențiale. Acestea implică o ecografie abdominală efectuată periodic, la fiecare șase luni, fiind recomandate în principal persoanelor cu afecțiuni hepatice cronice.
„Pacienții cu ciroză prezintă cel mai ridicat risc de a dezvolta cancer hepatic. Totuși, în 20% dintre cazuri, tumora este diagnosticată fără prezența prealabilă a cirozei”, menționează Registrul Spaniol al Tumorilor Hepatice pentru anul 2025.
Această profilaxie este frecvent întâlnită la carcinomul hepatocelular, în timp ce colangiocarcinomul poate apărea și la tineri fără factori de risc cunoscuți, ceea ce face depistarea precoce mai dificilă.
Opțiuni terapeutice pentru cancerul de ficat
Tratamentul oncologic al cancerului de ficat este definit în funcție de stadiul tumorii, fiind clasificat conform sistemului Barcelona Clinic Liver Cancer (BCLC). Acesta evaluează dimensiunea și numărul nodulilor, starea generală a pacientului și funcția hepatică, recomandând prima opțiune terapeutică adecvată.
Cea mai eficientă metodă cu potențial curativ este tratamentul chirurgical, care include rezekția și transplantul hepatic.
„Intervenția chirurgicală pentru cancerul de ficat este fundamentală, fiind singura cu intenție de vindecare”, explică Joana Ferrer, chirurg la Spitalul Clínic din Barcelona.
Printre cele mai frecvent utilizate proceduri se numără rezecția chirurgicală, menită să elimine complet tumora și să evalueze riscul de recidivă, fiind indicată în special pentru pacienții cu o singură leziune.
„Tratamentul chirurgical și ablarea tumorii reprezintă principalele opțiuni cu potențial curativ, cu condiția ca pacientul să îndeplinească criteriile necesare”, afirmă medicul Joana Ferrer, specialist în Oncologie Hepatică la Hospital Clínic Barcelona.
În stadii timpurii, când rezekția și transplantul nu sunt recomandate, se poate recurge la ablație percutană, o tehnică care distruge tumora prin introducerea de ace și tehnologii care aplică energie.
Alte tratamente includ terapii locoregionale, precum chimioembolizarea și radioembolizarea, care implică administrarea unui agent chimioterapic sau a unor particule radioactive în zona tumorală.
Progresele semnificative au fost realizate prin combinații de imunoterapie și terapii antiangiogenice, precum atezolizumab, un anticorp anti PD-L1, asociat cu bevacizumab, anti-VEGF, precum și schemelor de imunoterapie dublă, cum ar fi tremelimumab cu durvalumab sau ipilimumab cu nivolumab. Aceste tratamente pot prelungi supraviețuirea peste doi ani și deschid noi perspective pentru participarea la studii clinice, întrucât, în prezent, nu există tratamente validate ca terapii de linia a doua post-imunoterapie.
Pentru a susține progresul, Unitatea de Oncologie Hepatică BCLC desfășoară proiecte de cercetare și inovare multidisciplinare, centrate pe pacient. Între acestea se numără studiul microbiomului și al răspunsului la imunoterapie, identificarea de noi markeri pentru medicină de precizie și utilizarea inteligenței artificiale în radiologie și anatomie patologică, pentru optimizarea diagnosticului și deciziilor clinice, toate sub programul BCLC.AI, axat pe personalizarea tratamentului pentru cancerul hepatic, prin integrarea datelor biologice, clinice și imagistice.
În ceea ce privește colangiocarcinomul, s-au făcut progrese importante prin introducerea imunoterapiei, precum durvalumab, anticorp anti PD-L1, asociat cu chimioterapia, precum și prin terapii țintite care vizează modificări moleculare specifice, precum pemigatinib, inhibitor FGFR, ivosidenib, inhibitor IDH1, sau pembrolizumab, anticorp anti PD-1, destinate pacienților cu biomarkeri specifici.
