La începutul anilor 2000, România a fost scena unui scandal de corupție cu ramificații internaționale, implicând chiar Imprimeria Națională a Franței. O anchetă desfășurată la Paris a descoperit existența unor comisioane clandestine de sute de mii de euro, plătite prin intermediari pentru obținerea unui contract public major cu statul român. Printre cei audiați de autoritățile franceze s-a aflat și Mihnea Berindei, personalitate cunoscută a exilului românesc și co-fondator al Grupului pentru Dialog Social.
Un contract strategic, într-un context delicat
Povestea a început într-un moment crucial pentru România. La începutul anilor 2000, autoritățile române căutau soluții tehnice pentru modernizarea sistemului fiscal, în contextul în care digitalizarea procedurilor de declarare și plata a taxelor devenise o condiție esențială pentru apropierea de Uniunea Europeană. Ministerul Finanțelor explora opțiuni externe, iar modelul francez parea o soluție adaptată.
În Franța, sistemul informatic vizat era deținut de Imprimeria Națională, instituție cu tradiție, transformată după 1994 într-o societate comercială aflată integral în proprietatea statului. Din motive tehnice și juridice, contractul nu putea fi încheiat direct între guverne, astfel că partea română desemnase Imprimeria Națională din România drept beneficiar și interfață.
Contractul, evaluat la peste 20 de milioane de euro, avea ca scop producția și gestionarea unor documente fiscale și a unui sistem informatic complex. Pe hârtie, reprezenta o inițiativă strategică. În realitate, avea să se dovedească o operațiune mult mai complicată.
Fonduri ilegale și controverse
Ulterior, presa franceză a dezvăluit detalii nepublicate în documentele oficiale. Conform informațiilor din Le Parisien, peste 300.000 de euro ar fi fost deturnați sub formă de „comisioane ilegale”, plătite pentru facilitarea încheierii contractului cu partea română.
Ancheta a stabilit că fondurile au circulat printr-o societate elvețiană și au fost împărțite între trei intermediari. Numele acestora nu a fost crucial în anchetă, ci mecanismul: o instituție a statului francez ar fi acceptat să acționeze în piețele gri ale contractelor internaționale, folosind intermediari pentru a avea acces într-o țară în tranziție.
Forța de judecată franceză a considerat cazul mai mult decât un simplu proiect eșuat: un potențial exemplu de corupție a unor funcționari publici străini, abuz de bunuri sociale și disimulare a plăților.
Percheziții, audiții și situație dificilă
Ancheta a fost oficial declanșată la Paris la începutul anului, fiind urmată de măsuri spectaculoase. Sediul Imprimeriei Naționale Franceze a fost percheziționat, alături de birourile conducerii și ale departamentelor de export. Au fost ridicate documente, iar anchetatorii de la Divizia Națională pentru Investigații Financiare au extins investigațiile asupra persoanelor considerate intermediari.
Printre cei audiați s-a numărat și Mihnea Berindei, cercetător stabilit la Paris înainte de 1989, cunoscut pentru implicarea sa în societatea civilă românească postcomunistă. Ancheta nu a vizat statutul public sau activitatea civică a acestuia, ci doar rolul său de intermediar într-o afacere comercială aflată sub suspiciune penală.
Informațiile din presa franceză au fost parțial confirmate de Agenția France-Presse, care a relatat că autoritățile judiciare erau interesate în special de contractele încheiate între 2001 și 2004, pentru digitalizarea procedurilor fiscale în România.
Un contract semnat, dar nefinalizat
La București, reacțiile au fost de natură defensivă. Imprimeria Națională din România a confirmat existența unui contract semnat în 2004, dar a subliniat că acesta nu a fost implementat. Termenele de finalizare au fost amânate continuu, până în 2006 și 2007, când instituția a emis scrisori de garanție bancară în valoare de două milioane de euro.
Oficialii români au susținut că rolul Imprimeriei a fost mai mult unul de intermediere între Ministerul Finanțelor și autoritățile franceze, iar proiectul a eșuat din motive tehnice. Totuși, suspiciunea privind plățile semnificative pentru un contract inexecutat a rămas în picioare.
Un scandal de amploare, mai mare decât România
Cazul românesc nu a fost unic. Investigațiile de la Paris au scos la iveală contracte similare în Senegal, Siria și Georgia, toate având în comun tipărirea de documente securizate, precum pașapoarte. Valoarea acestor contracte varia, dar mecanismul părea identic: piețe externe, intermediari locali și comisioane opace.
Pentru sindicatele Imprimeriei Naționale Franceze, scandalul a fost exagerat de mass-media, însă pentru justiție a reprezentat o problemă gravă: modul în care o companie de stat, aflată în dificultate financiară, a ales să competeze pe piața internațională.
Privind retrospectiv, cazul Imprimeriei Naționale Franceze reflectă începuturile capitalismului românesc, fragilitatea instituțiilor, contracte strategice negociate în zone gri și tentația actorilor occidentali de a acționa conform regulilor locale, nu după principiile lor declarate.
Pentru România, a reprezentat un episod dintr-o perioadă de tranziție încununată de promisiuni și eșecuri. Pentru Franța, a fost un moment în care o instituție simbolică a statului a fost supusă anchetei. Iar pentru opinia publică, un semnal incomod: corupția nu are sens unic.
