Influența cubaneză în structurile de securitate din Venezuela a fost semnalată de cercetători, dissidenți și organizații internaționale încă de acum două decenii. Autoritățile ambelor țări au negat în mod constant orice formă de colaborare militară sau prezență a forțelor insulare în statul sud-american, conform agenției EFE.
Un raport din 2022 al Misiunii independente de stabilire a faptelor a ONU a concluzionat, după analizarea unor acorduri confidențiale și păstrate în documente, că această colaborare a început în 2006, pe când președini erau Hugo Chávez și Fidel Castro.
Documentul, prezentat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, afirmă că „agenți ai statului cubanez au instruit și sfătuit Direcția Generală de Contrainformații Militare” venezueleană „în unele activități de informații și contrainformații”, conform foștilor angajați ai acestei instituții.
Alți specialiști indică faptul că sosirea cubanezilor a început chiar mai devreme, la scurt timp după încercarea de a răsturnare a lui Chávez în 2002.
Un acord militar secret între Caracas și Havana
Potrivit lucrării „Invazia convenită” (Debate, 2019), realizată de o echipă de jurnaliști venezueleni sub pseudonimul Diego G. Maldonado, Chávez a hotărât să delegheze problemele de securitate națională forțelor cubaneze, după consultări cu Fidel Castro.
Cartea susține, confirmată și de mai multe publicații din 2019, că în 2008 cele două state au semnat un acord secret pentru rolul central al Cubei în reorganizarea serviciilor venezuelene de contrainformații, precum și pentru instruirea ofițerilor și consultanța directă a Direcției generale de contrainformații militare.
La doi ani după încheierea înțelegerii, generalul venezuelean retrait Antonio Rivero s-a distanțat de regimul chavist și a acuzat oficialii că permit infiltrarea agenților serviciului G2, serviciul secret cubanez.
Rivero, arestat în 2013, trăiește în exil din 2014. La el planează acuzații multiple, inclusiv pentru divulgarea de informații militare, ultraj și inducerea în eroare a forțelor armate.
Un aspect cunoscut: prezența controversată a militarilor și agenților de spionaj cubanezi în Venezuela
După aproape un deceniu și cu Maduro în frunte, Manuel Ricardo Cristopher, fost șef al Serviciului Bolivarian de Informații (SEBIN), a rupt relațiile cu regimul chavist în urma mobilizărilor disidente din 2019 și a indicat și el în aceeași direcție.
El a criticat prezența a mii de militari cubanezi în țară, autonomia de decizie a spionilor cubanezi din Caracas și faptul că aceștia aveau atribuții de securitate pentru Maduro.
În același an, Statele Unite au formulat cele mai directe acuzații privind coordonarea cubaneză a protecției lui Maduro, în special în contextul protestelor antigovernamentale.
Momentele când Trump a denumit oficial Maduro „marionetă cubaneză”
Mai mulți oficiali ai administrației Trump, precum secretarul de stat Mike Pompeo, au afirmat că în Venezuela acționau între 20.000 și 25.000 de agenți de securitate și soldați cubanezi.
Trimisul special al SUA pentru Venezuela, Elliott Abrams, a declarat că un nucleu dur de aproximativ 2.000 de agenți de informații cubanezi se afla în țară.
Havana a negat ferm aceste acuzații. Johana Tablada, atunci reprezentant adjunct al Ministerului cubanez de Externe pentru SUA, a calificat informațiile drept „calomnie”.
„Nu există trupe cubaneze în Venezuela. Cuba nu are trupe sau efective militare în Venezuela”, a declarat aceasta.
Președintele Donald Trump a numit oficial Maduro „marionetă cubaneză” și a avertizat asupra unui „embargo total” dacă Cuba nu își retrage forțele din Venezuela. De asemenea, președintele cubanez, Miguel Díaz-Canel, a spus că țara sa nu desfășoară operațiuni militare în Venezuela.
Un aspect cunoscut: prezența controversată a militarilor și spionilor cubanezi în Venezuela
Ministrul cubanez de Externe, Bruno Rodríguez, a precizat că în Venezuela se aflau circa 20.000 de colaboratori, dintre care cei mai mulți erau medici, dar și profesioniști din alte domenii, precum sportul, beneficiind de plăți în petrol. El a mai spus că există și personal în alte sectoare, în cadrul unei colaborări civile.
Chiar guvernul cubanez a descris pe cei 32 de militari uciși în atacurile din Venezuela drept „combatanți”.
Conform oficialilor din Caraibe, cubanezii „au pierit în luptă sau în urma bombardamentelor, după o rezistență fermă față de atacatori”.
Ei au mai spus că prezența celor din Ministerul Forțelor Armate Revoluționare și al forțelor de ordine în Venezuela avea drept scop îndeplinirea unor misiuni solicitate de autoritățile locale.
