În contextul în care, conform sondajelor de opinie, o majoritate a cetățenilor nostalgi pentru conducătorii comunismului, profesorul Ion Stanomir analizează o lucrare recent publicată, semnată de istoricul Cristian Vasile, într-un articol de opinie, prezentat de HotNews.
Uniquitatea regimurilor comuniste a constat în ambiția lor supremă de a exercita control integral și definitiv asupra societăților și asupra conștiințelor individuale, fiind temelie pentru construcția unei cetăți simbolice a egalității absolute, în stil sigalovian.
Departe de a fi un concept depășit, „totalitarismul” reprezintă termenul care descrie, în mod precis și dramatic, profilul acestei forme de guvernare fără precedent în istoria modernă. Visul totalitar nu se limitează la controlul fizic, ci include și condiționări pavloviene: mai mult decât istoria trecută și epurările sale, organizarea viitorului rămâne provocarea centrală a comunismului, iar dimensiunea cosmogonică face parte din identitatea sa profundă.
Astfel, Republica Populară Română trebuie interpretată ca exemplificare a acestui model, având URSS ca exemplu ideal. Cu toate elementele institutionale, această etapă nu reprezintă un incident, ci aplicarea deliberată, și extrem de severă, a unei rețete de transformare totalitară. Spiritul revoluționar îi conferă caracterul de impuls, iar planificarea implică întreaga gamă de activități umane.
Partidul-stat, înființat odată cu apariția formațiunii PMR, urmărește construcția unui regim stalinist. Republica Populară Română reprezintă mai mult decât o copie temporară: simbolizează, într-un mod terifiant, o viziune de a modela lumea după anumite principii.
Cartea lui Cristian Vasile, dedicată literaturii și artelor în perioada RPR până în 1953, reeditată în varianta actualizată și extinsă, constituie o contribuție esențială la reconstrucția parcursului formării comunismului: istoricul Cristian Vasile oferă o frescă monumentală ce adună toate aspectele unei epoci tragice.
Lucrarea sa reprezintă o mărturie și o narațiune a ideilor – dincolo de explicațiile istorografice, constă în analiza materiei de cedări și tragedii ce hrănește povestea stalinismului românesc.
La început a fost Partidul
La origine, a fost Partidul – axa cercetării lui Cristian Vasile se află instituția responsabilă de reconstruirea lumii după modelul și imaginea URSS. Perioada RPR este timpul dominat de un monolitism ideologic strict. Mediul intelectual era sub controlul acestui autoritar semn al demiurgului. Secția de propagandă și de agitprop era centrul din care iradia energia represiunii și a reeducării.
Cariera unor personaje precum Leonte Răutu (considerat „un acrobat perfect” în interiorul lucrării imaginată de Vladimir Tismăneanu și Cristian Vasile) simbolizează devotamentul fanatic față de idealul revoluționar de transformare socială.
Observațiile precise și profunde ale lui Cristian Vasile indică nivelul suprem al existenței RPR ca stat totalitar și nucleul său ideologic. RPR nu este primul regim autoritar care a practicat cenzura și represiunea intelectuală în perioada următoare anilor 1938. Carlismul, legionarismul și antonescianismul au avut în comun această tendință de supraveghere și restricție intelectuală. Libertatea de exprimare nu putea fi acceptată, iar orice contestare era considerată subversivă.
Însă, RPR a fost primul regim care a avansat extrem în această direcție. El nu a practicat doar cenzura birocratică, ci a implementat și politici de îndoctrinare menite să educe atât creatorii, cât și publicul. Este pentru prima dată când s-a impus o estetică oficială, realismul socialist: rolul partidului-stat era de a construi o rețea de instituții pentru a asigura propagandei access în intimitatea ființei umane.
„Un manual de utilizare al totalitarismului”
De aceea, integrarea ideologică aprofundează definirea RPR. Cartea lui Cristian Vasile reprezintă un ghid practic pentru înțelegerea totalitarismului, explorând arhive și perioade relevante. Politicile regimului sunt orientate spre un scop stalinist, acela de a construi o cultură nouă, dedicată poporului muncitor.
Propaganda, represaliile, cenzura, cooptarea și corupția sunt instrumente esențiale pentru crearea unei societăți controlate și pentru realizarea unei schimbări ireversibile.
Cristian Vasile, specializându-se în istoria politicii și a ideilor, evidențiază mecanismele de reeducare și control. Instituțiile culturale, de la uniuni de creație la ministere și reviste literare, sunt elemente prin care actorii culturali sunt integrați în rețeaua de partid.
Nimeni nu poate oficial să funcționeze în afara sistemului emergent. Partidul-stat naționalizează atât mijloacele de producție, cât și spațiul cultural. Publicațiile interzise sunt rezultatul unei strategii ideologice ce provine din modelele sovietice.
Cei care aderă primesc recompense din partea regimului, care salută entuziast aderarea. RPR susține și plătește, atât în literatură, cât și în cinematografie și arte plastice, o creație sterilă, conformă cu realismul socialist. În această perioadă, arta devine sterilă și conformistă, fiind un instrument al tiraniei, iar artiștii devin parte a mecanismului opresiv. Alegerile celor implicați nu sunt niciodată neutre. Cartea lui Cristian Vasile relatează povești ale unor personaje care sfidează timpul plin de măcel și delațiune.
Stalinismul lasă în urmă un muzeu dezolant, simbolizând statuia din marmură a opresiunii: iluzie și elogiu al tiraniei, cu muzeul oficial al RPR dezumanizat și deteriorat estetic. Cartea lui Cristian Vasile devine epitaful conștiinței libertății, scris pe piatra simbolică a morții.
Sub mascarea minciunii, se ascunde însă o nesupunere interioară, o rezistență a artei: sacrificiul celor ce nu își abandonează principiile păstrează onoarea unei națiuni prizonieră în sclavia comunistă.
Articolul a fost publicat inițial pe Contributors.ro.
