Vladimir Putin
Ideea că ne putem ocupa de problemele noastre și Rusia ne va lăsa în pace este extrem de riscantă. Observăm acest lucru în Republica Moldova. Nu suntem Moldova, avem un grad de dezvoltare mai avansat, dar de ce suntem siguri că prezentul României va fi viitorul Moldovei și nu invers?
Situația din Republica Moldova, unde se desfășoară alegeri parlamentare, este importantă nu doar pentru că sunt frații noștri, ci pentru că pot ilustra și o perspectivă asupra viitorului nostru.
Se presupune adesea că România va conduce Republica Moldova în perspectivă, fără a se considera alternativa: dacă Rusia, China și alte puteri autoritare vor reuși să modifice ordinea mondială? Putin și Xi au anticipat public această dorință chiar înainte de războiul din Ucraina. Dacă acest lucru se va întâmpla măcar parțial, presiunea pe care o resimțim la Chișinău și la București va crește. Nu există garanții că viitorul Moldovei va fi același cu al României.
Diferențele de dezvoltare între societăți, aşa cum a observat istoricul britanic Arnold J. Toynbee, nu conduc către un echilibru, ci către o înclinație favorabilă societăţilor mai puțin dezvoltate. Nu înțelegem acest lucru atunci când spui „ne obosesc” Zelenski și Ucraina. Nu puteau rămâne între două lumi: dacă nu avansezi, te duci spre partea cealaltă. Cineva decide pentru locuitorii Kievului în ce parte a lumii vor trăi?
Atracția lumii vechi
Dacă Ucraina se orientează spre Est, acest efect gravitațional va afecta și alte țări limitrofe, inclusiv România, care nu este unul dintre statele UE cele mai solide din punct de vedere economic, emoțional și instituțional.
„De ce nu ne vedem de problemele noastre și nu ne pasă de vecinii noștri?”, aceasta este o gândire eronată. Avem nevoie să „ne vedem de problemele noastre”, respectiv de sarcinile noastre de bun cetățean în societatea capitalistă, democratică și liberă. Poate că munca asiduă este un omagiu pentru generația care a plătit prețul tranziției incomplete, continuând dezvoltarea corespunzător.
Toynbee: „Absolut impracticabilă”
Izolarea față de puterile autoritare este o abordare în aparență atractivă, însă are un defect fundamental: este pur și simplu nerealistă. Cum să ignorem relațiile cu o forță atât de puternic ancorată în contextul nostru?
Rusia rămâne o prezență în România și Moldova, deoarece nu a dispărut niciodată. Când Kremlinul a pierdut puterea temporar, lumea veche a rămas în prejudecățile și în structurile noastre sociale, în temerile noastre de a ne desprinde complet de comunism.
Amintirea Zidului Berlinului este esențială: ce fel de societate este aceea care construiește un zid nu ca să împiedice intrările din exterior, ci ca să împiedice ieșirile din interior?
Să ne opunem lui Putin și susținătorilor săi nu este o alegere morală, ci una practică. Ne dezvoltăm sau recădem în diferite forme de nelibertate.
