Povestea „badantelor din Italia” nu reprezintă doar experiența românilor, ci și a femeilor din alte țări europene de Est, Asia sau America de Sud. Tot mai multe indicate clinice studiate sugerează că această problemă afectează și copiii acestora.
Conform studiilor, 5% dintre femeile internate cu depresie în Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iași sufereau de o formă distinctă de depresie: „sindromul Italia”. Aceasta a început să fie analizată sistematic în clinici încă de acum 7 ani.
Primele semne pot fi fizice
„Inițial, simptomele în cazul sindromului Italia sunt frecvent doar fizice, fără o legătură aparentă cu tulburările psihice. Se pot manifesta dureri de spate, de membre, disfuncții gastrointestinale, tulburări de somn sau schimbări ale apetitului”, a explicat, la începutul cercetării, prof. dr. Roxana Chiriță de la Socola.
„Sindromul Italia” descrie o categorie specifică de depresie, o patologie psihologică întâlnită la femeile migrante din Europa de Est, care pleacă pentru a lucra ca asistente familiale. Aceste femei întâmpină dificultăți în adaptare, nu stăpâneasc limba, fiind dor de familie și de țară, au explicat medicii din Iași în 2018-2019, când au început studiile asupra acestor cazuri.
„Depresie, anxietate, insomnie”
Termenul „sindromul Italia” a fost inițial utilizat în anii 2000 de doi psihiatri ucraineni, Andri Kiseliov și Anatoli Faifrich, care au identificat simptome comune la mame migrante din Ucraina, România, Moldova, precum și din alte țări din Europa de Est, Asia și America de Sud.
Aceste femei împărtășeau o experiență similară: ani de zile au trăit ca migrante în Italia sau alte state din Europa Occidentală, precum Franța, Spania și Germania, fiind angajate – adesea ilegal – ca menajere sau îngrijitoare de persoane în vârstă, fiind separate de familie și de copiii lor.
Care erau simptomele acestor femei? „Depresie, anxietate, insomnie, lipsa poftei de mâncare, halucinații, comportament obsesiv sau paranoic, până la gânduri și tentative de suicid”, conform platformei „No Left Behind Children” din 2023. Inițiativa, finanțată din fonduri europene, se dedică informării adulților despre riscurile la care sunt expuși copiii rămași acasă din cauza migrației părinților.
Cazul româncei angajate în Toscana
Un articol publicat în The New York Times, semnat de jurnalista Andrada Lăutaru din România, reîntărește discuția despre impactul „sindromului Italia”.
Este vorba despre cazul Corinei Vasiloaia, în vârstă de 48 de ani, care a lucrat în Italia, mutându-se împreună cu un cuplu italian în orașul Pistoia din Toscana.
„După doi ani, unul dintre angajatori a dezvoltat demență, având crize maniacale și halucinații, strigând și cerând să ia micul dejun în mijlocul nopții”, a relatat femeia.
„În scurt timp, nu a mai putut dormi și s-a temut că «va înnebuni»”, a adăugat ea. „A început să audă voci, inițial le-a ignorat, dar acestea au persistat până când a fugit din casă țipând, cerând ajutor.”
„Am strigat către Dumnezeu: «Dumnezeule, ajută-mă, vino și scoate-mă de aici!»”, a mărturisit ea.
Medicul psihiatru Raluca Modoranu, de la Socola, a declarat că după întoarcerea în țară, Corina nu avea afecțiuni preexistente, dar la cinci ani, încă folosește tratament medicamentos.
Transferul depresiei către noile generații
Extinderea „sindromului Italia” la tinerii rămași acasă, o afecțiune cu manifestări multiple, a fost deja identificată în studiile anterioare.
În 2025, The New York Times semnalează că medicii români se îngrijorează de creșterea cazurilor de depresie, probleme de atașament, abuz de substanțe, ADHD și tentative de suicid în rândul tinerilor, ai căror părinți lucrează în străinătate. Psihologii observă că aproape jumătate dintre pacienții lor au unul dintre părinți migrat, iar 15% au mame în Italia.
Factorii care agravează fenomenul
Problemele psihice ale tinerilor sunt agravate de deficiențele din sistemul de sănătate publică, caracterizat prin investiții reduse.
Un material de investigație a evidențiat politizarea și slaba dezvoltare a serviciilor de sănătate mintală în România, în contextul lipsei inițiativei statului, ceea ce impune rolul ONG-urilor, care acoperă anumite lacune.
După 1989, progresele în domeniul sănătății mentale au fost lente, iar majoritatea specialiștilor au adoptat o perspectivă biologică, dezumanizată, asupra tulburărilor psihiatrice, fără a include contextul social și cultural al pacienților.
„Migrația” și impactul său
„Sindromul Italia” reflectă o parte a provocărilor economice și sociale ale României, unde aproape 25% din populație a ales să lucreze și să locuiască în străinătate. Aceasta creează o situație complexă, atât pentru generațiile de copii afectați, cât și pentru cei născuți în străinătate.
Proiectele jurnalistice ale Elenei Stancu și Cosmin Bumbuț, din cadrul Teleleu.eu, explorează aceste teme, documentând povești ale românilor din țară și din diaspora, despre „criza de identitate”.
Aceste experiențe sunt parte integrantă din fenomenul plecării a aproximativ 5 milioane de români în străinătate. Expoziția „Plecat”, realizată de către acești jurnaliști, ilustrează o perspectivă vizuală asupra acestor realități, ilustrată în fotografiile din documentările din diaspora.
