Proiectul a fost creat de un specialist IT care se autodefinește ca Tom și preferă să rămână în umbră, evitând vizibilitatea publică. Informațiile despre Tom sunt limitate, fiind oferite într-un scurt interviu pentru profm.ro:
„Am conceput această creație similar modului în care un autor dezvoltă un personaj pentru un roman.
Am fost inspirat de Miron Radu Paraschivescu, un poet ce a scris „Cântece țigănești” acum opt decenii. Mi-a plăcut foarte mult stilul său, diferit de celor din perioada respectivă. Îmi compun versurile, apoi folosesc un program pentru a realiza piesele și continui să modific instrumentalul până sunt mulțumit de rezultatul final.”
De ce Lolita și nu Anna Karenina?
Da, vorbim despre Lolita Cercel, cântăreața generată exclusiv cu ajutorul inteligenței artificiale de un pasionat de tehnologie și poezie clasică.
Dar de ce „Lolita” și nu o altă figură, precum „Anna Karenina” sau de ce ea în locul „Betty Boop”?
Rămâne de văzut, deoarece creatorul preferă să-și păstreze anonimatul și să nu urce pe scenă, dar acest lucru indică o anumită distincție între arta autentică și cea generată de tehnologie – arată că, în timp ce artiștii creează opere autentice, AI-ul poate produce doar imitații sau fanfiction.
Un fanfiction care nu poate fi decât o reproducere, un experiment limită, având un grad ridicat de lipsă de originalitate.
Viralizarea nu echivalează cu valoare artistică
Creatorul Lolitei, un expert în domeniul inteligenței artificiale, își cunoaște limitele și probabil nu urmărește mai mult decât popularitate rapidă. Totodată, viralitatea nu confirmă valoarea artistică, ci poate evidenția anumite răni ascunse ale publicului de pe internet.
Lolita pare mereu nefericită, abandonată, lipsită de apetit, fumând și plângând – o reprezentare a frustrării urbane și a angoasei moderne, în contextul spectacolului digital.
Ea generează interacțiuni și, deși este simplu de înțeles, această carismă artificială transpare subtil. Artificialitatea, deși bine ascunsă, se resimte subtil.
Macanache critică interpretarea lui Tom
Lolita exprimă mai mult despre tehnologie decât despre sufletul uman.
Ea este dictată de algoritm, nu de durerea autentică.
Mai mulți artiști autentici au exprimat îndoieli legate de acest proiect de combinație între tehnologie și artă. Macanache i-a recomandat lui Tom pe Instagram: „Caută un interpret real care să cânte piesele tale și lasă IA-ul, căci lipsește ceva esențial în ea, oricât de bine ai face piesele.”
Estetic, Lolita provoacă controverse
Din punct de vedere estetic, Lolita stârnește controverse datorită designului său.
Activista Alexandra Fin, care militează pentru drepturile comunității rome, a afirmat pentru Digi24:
„Este profund inuman ca o cultură marginalizată să fie folosită pentru profit, prin intermediul unei artiste virtuale. Artiștii romi sunt tratați inferior, în timp ce o reprezentare virtuală romă devine virală și profitabilă.”
Cântăreața și compozitoarea Paulina, cu influențe balcanice, a intervenit și ea în acest context:
„Există case de discuri, producători și artiști care aleg să folosească AI pentru a realiza piese, iar acestea ajung adesea virale sau radiodifuzate. Este o tristețe pentru artiștii independenți, care depun eforturi de la zero pentru a-și construi cariera.”
Tom rămâne un Faust în acțiune
De ce preferă Tom, creatorul Lolitei, să rămână în anonimat? Este vorba despre prudență, nu modestie. Tom nu cunoaște destinația finală a Lolitei și anticipează, poate, un sfârșit incert.
El conștientizează că nu creează muzică în adevăratul sens și doar manipulează algoritmii, eclipsând astfel figura unui Mefistofeles – personaj care a făcut pact cu Diavolul pentru cunoaștere nelimitată. La fel cum Mefistofeles încalcă reguli, și Tom știe că succesul sau eșecul său depind, în ultimă instanță, de parcursul Lolitei în mediul online.
Lolita are estetică, dar evită responsabilitatea, fiind seducătoare fără a-și asuma riscuri. Optimizată complet, va dispărea în spațiile algoritmice, iar Tom conștientizează acest lucru.
În final, Lolita devine un proiect ce reflectă obsesia omului față de creație, deși conștient că nu posedă adevărata măreție a unui Creator.
Este doar un impostor.
