Necropolă (a cărei denumire provine din termeni greci pentru „moarte” și „oraș”) reprezintă o zonă funerară complexă, amplasată pe o suprafață extinsă. Este adesea denumită și „Orașul celor Morți”. Astfel de necropole au fost create de diverse civilizații antice: etruscii construiau morminte subterane cu multiple camere săpate în stâncă, acoperite de tumuli; micenienii impermeabilizau morminte regale elaborate; grecii și romanii întindeau cimitire în exteriorul urban; perșii îngropau regii în morminte sculptate în stâncă; lidienii erau cunoscuți pentru tumuli. Totuși, civilizația egipteană a fost cea mai remarcabilă prin complexitatea mastabelor, piramidelor și mormintelor săpate în stâncile din Valea Regilor, fiind faimoasă nu doar pentru mumificare, ci și pentru structurile funerare monumentale. Cimitirul din Cairo este chiar mai fascinant.
Cairo gazduiește unul dintre cele mai mari cimitire, situat în apropierea Marilor Piramide de la Giza, legendară necropolă a faraonilor. Se estimează că în acest cimitir trăiesc peste două milioane de oameni, chiar înmormântați acolo.
Potrivit datelor neoficiale, statisticile sunt imprecise, întrucât nu a fost realizat vreodată un recensământ exact. Unele surse estimează populația la trei milioane, majoritatea locuind în afara sistemelor de administrare, educație și sănătate.
Orașul Morților: un amestec între tradițiile faraonice, creștine și islamice
Originea cimitirelor înconjurând centrul actual al Cairo datează din a doua jumătate a secolului al VII-lea, odată cu cucerirea arabă a Egiptului, pe atunci creștinat (copt). În acel moment, regatul faraonilor a pierdut rapid influență în fața Islamului. În perioada următoare, localnicii au adoptat noile obiceiuri, inclusiv în ritualurile funerare.
Transformările culturale notabile includ apariția cimitirelor de-a lungul Nilului, reflectând un amestec de credințe antice „păgâne”, creștinism copt și islam. Conducătorii musulmani au interzis mumificarea și cultul strămoșilor, practici încă sporadic răspândite în zonă.
Statutul social păstrează influență și după moarte
După secole, în zonele periferice ale Cairo-ului au fost ridicate mausolee de familie și de dinastii, înconjurate de morminte simple ale aristocrației locale. Pentru nobili, era o demonstrație de prestigiu să fie înmormântați în proximitatea conducătorilor. Însă, aceste zone regale și nobiliare au fost înconjurate de mii de morminte ale oamenilor obișnuiți, săraci și marginalizați.
Mausoleele liderilor musulmani erau impresionante, apreciate pentru dimensiuni și decorul opulent, multe fiind păstrate până în prezent. Totuși, asemenea mormintelor faraonice, și acestea necesitau întreținere și protecție constantă.
Cavoul, „noua locuință” a celor decedați
Faraonii Egiptului obțineau nemurirea prin construcția de temple, iar preoții aveau responsabilitatea îngrijirii mormintelor lor de-a lungul veacurilor. Cu existența cultului faraonului, locul de veci era bine păzit. La fel, noii conducători musulmani au tratat această problemă similar, menținând mausoleele în grija familiilor bogate și a administratorilor.
Pe durata existenței unei familii nobiliare sau a dinastiei, mormintele rămâneau protejate, fiind distribuite în mai multe locații, nu într-o singură structură înconjurată de zid. Erau adesea cavouri frumos ornate, cu ferestre, luminate de torțe, dotate cu mese și balustrade.
Declinul necropolei
În 1882, cucerirea britanică a Egiptului a dus la prăbușirea ordinii arabe după trei secole de dominație otomană. Impactul a afectat și clasele sociale înstărite, mulți egipteni bogați fiind nevoiți să-și piardă averile. Resursele pentru reabilitarea și păstrarea mormintelor familiale s-au epuizat, iar vastele necropole istorice au fost abandonate și deteriorate.
Mulți membri ai familiei aristocratice au emigrat sau au dispărut, iar necropola antică a intrat în declin, neglijată. În perioada 1922-1956, Egiptul și-a redobândit treptat independența, marcând o revoluție culturală și civilizațională.
Necropola în era contemporană
Cairo s-a transformat într-o capitală cu o populație în creștere rapidă, urmând idealul revenirii la gloria istorică. Sute de mii de locuitori ai regiunii de teren agricol au migrat în oraș, căutând îmbunătățirea statutului social.
Cu o populație de peste 10 milioane, Cairo adaugă anual aproximativ 300.000 de rezidenți noi. Mulți dintre aceștia s-au refugiat în necropolele vechi și parțial ruinile, datând din perioada arabă.
Milioane de oameni săraci, fără acces complet la servicii medicale, poliție sau pompieri, trăiesc în cavouri vechi, de secole. Deși au electricitate, alimentare cu apă și televizoare, oasele decedaților au fost deja descompuse, iar aceste zone devin cartiere sărace cu viață vibrantă.
Experiență turistică în Necropola Cairo
Pentru vizitarea Necropolei Cairo, este recomandat să angajați un ghid local, preferabil un locuitor al cimitirului, gata să ofere pentru câțiva dolari o plimbare de o oră printre morminte.
Dacă vă pierdeți, salutați și răspundeți cu „Salam alaykum” (pacea fie cu tine), iar localnicii vor răspunde cu „Alaykum Salam”. Este esențial să țineți cont că nu vă aflați într-un parc zoologic, muzeu sau loc de divertisment. Evitați realizarea de videoclipuri pentru platforme sociale sau fotografierea mormintelor, deoarece acolo locuiesc oameni.
Sursa foto: Shutterstock
Recomandarea autorului: Antichitatea și modernitatea se întâlnesc pe cerul Cairo-ului, unde sute de drone formează siluete de faraoni, zei și monumente emblematic ale Egiptului Antic. Un spectacol impresionant de artificii a încheiat ceremonia de inaugurare a celui mai mare Muzeu de Arheologie din lume.
