Turkmenistan, o naţiune printre cele mai izolate din lume, comparabilă cu Coreea de Nord sau Eritreea, a surprins comunitatea internaţională cu un anunţ din aprilie. Autorităţile de la Aşgabat au promis simplificarea procedurilor de viză pentru turişti.
Obţinerea unei vize turistice, care până acum putea dura luni şi necesita aprobarea Ministerului Afacerilor Externe, ar urma să devină mai rapidă. Noul sistem propus ar facilita aplicarea online şi ar elimina cererea de scrisoare de invitaţie (LOI), considerată o barieră birocratică semnificativă.
„Suntem încă într-o aşteptare, la fel ca şi partenerii noştri locali din Turkmenistan, întrucât nu au existat actualizări ulterioare”, declară Dylan Lupine, fondatorul agenţiei de turism Lupine Travel din Marea Britanie, specializată în tururi în Turkmenistan.
Acesta adaugă că, dacă promisiunile vor deveni realitate, „aceste modificări vor avea un impact important asupra numărului de turişti atraşi de ţară”. În ciuda anunţului din aprilie, autorităţile din Aşgabat nu au precizat o dată clară pentru implementarea noului sistem.
„Poarta către Iad” se stinge, dar atracţiile continuă
Cunoscutul punct de atracţie din Turkmenistan este Craterul Darvaza, poreclit „Poarta către Iad”. Situat în deşertul Karakum, la aproximativ patru ore de capitală, craterul este o uriaşă sursă de gaze naturale care arde de peste cincizeci de ani.
Craterul a rezultat accidental în perioada sovietică, când o sondă petrolieră s-a prăbuşit într-o cavitate subterană. Lipsită de alte opţiuni, autorităţile au decis să aprindă gazul, sperând la extincţia rapidă a focului. Totuşi, flăcările au continuat timp de decenii.
În ultimii ani, intensitatea focului s-a diminuat, iar unii experţi consideră că acest simbol al Turkmenistanului ar putea să dispară complet în viitorul apropiat.
Turkmenistan oferă o diversitate bogată. Oraşe vechi de pe Drumul Mătăsii, cu moschei şi minarete istorice, contrastează cu modernismul extravagant al capitalei Aşgabat, unde clădirile din marmură albă şi statuile aurite sunt omniprezente.
„Capitala Aşgabat, cu străzile ei pustii şi marmura impozantă, este unul dintre cele mai bizare oraşe pe care le-am vizitat”, afirmă Erika Fatland, antropolog şi autoare a cărţii „Sovietistan”.
Printre construcţiile inedite se numără clădirea Ministerului Petrolului şi Gazelor, care aminteşte de o brichetă uriaşă, şi cel mai mare carusel interior recunoscut de Guinness World Records.
Pentru iubitorii de gastronomie, piaţa acoperită din Aşgabat oferă caviar din Marea Caspică, iar restaurantele serveşte bucătărie influenţată de Persia şi Asia Centrală. Activităţile de noapte sunt limitate, însă turiştii pot savura o bere la pub-urile Clevers Irish Pub sau Florida British Pub.
Patrimoniu UNESCO și peisaje aride
În nordul ţării se află Kunya-Urgench, un sit UNESCO care găzduieşte moschei şi mausolee elaborate. Alte atracţii importante includ cetăţile parţiene de la Nisa, în apropiere de capitală, şi ruinele oraşului Merv, situate în estul ţării.
„Cele mai frumoase experienţe le-am trăit în deşert, unde localnicii s-au dovedit foarte ospitalieri”, menţionează Fatland. Singura problemă? Chal, băutura naţională, lapte fermentat de cămilă, „un gust care trebuie înţeles”, recunoaşte ea.
De ce această schimbare acum?
Paradoxal, Turkmenistanul era mai accesibil turistilor în perioada sovietică. Agenţia oficială a URSS pentru turism organiza excursii strict supravegheate în întreaga uniune, inclusiv în „înfloritorul Aşgabat”, după cum se prezenta într-un afiş din 1934.
După independenţa din 1991, preşedintele Saparmurat Niyazov a instaurat un regim autoritar şi izolat. Având rezerve considerabile de gaze naturale, Turkmenistanul nu a simţit necesitatea deschiderii economice, menţinându-şi neutralitatea şi autosuficienţa.
„Totul se reduce la Niyazov. Acesta era împotriva reformelor perestroika şi glasnost”, explică Dylan Lupine. „După independenţă, a implementat un model inspirat din sistemul sovietic”.
Chiar şi după moartea lui Niyazov în 2006, regimul a rămas ferm. Criza economică a ultimului deceniu, însă, a obligat actuala conducere să caute soluţii.
Conform celui mai recent raport al Bertelsmann Transformation Index, Turkmenistanul a început să caute investiţii străine şi colaborări regionale, cum ar fi parteneriatul recent pentru gaze naturale cu Turcia şi Iranul. Simplificarea vizelor ar putea fi parte dintr-o strategie mai largă de deschidere economică.
„Când Uzbekistanul a simplificat regimul de vize după moartea președintelui Karimov, turismul a explodat. Poate şi Turkmenistanul speră la un efect similar”, concluzionează Erika Fatland.
Turkmenistan rămâne o destinaţie neobişnuită, dar extrem de interesantă pentru cei dornici să exploreze locuri inedite, cu peisaje remarcabile şi oraşe impresionante. O eventuală simplificare a reglementărilor vizelor ar putea transforma una dintre cele mai izolate țări din lume într-un nou punct de atracţie turistică în Asia Centrală.
