Excesul de timp petrecut în fața ecranelor accelerează semnificativ dezvoltarea rețelelor vizuale ale creierului copiilor. Însă, poate afecta și flexibilitatea, rezistența și gândirea avansată, conform unui studiu amplu realizat pe o perioadă de peste un deceniu. Există metode de a contrabalansa supraspecializarea precoce a creierului.
Studiul a fost condus de un grup de neurocercetători din Singapore, care au urmărit un lot de 168 de copii de la primul an de viață până la începutul adolescenței, pe o perioadă de peste zece ani.
Specialiștii subliniază că în etapele timpurii, creierul infantil este extrem de receptiv la factorii externi. În plus, părinții pot influența aceste procese, ceea ce nu mai este posibil după intrarea în școală.
Primii ani esențiali
Re ținu ea a implicat evaluarea copiilor de la început până la vârsta de treisprezece-paisprezece ani, utilizând diverse tehnici. Printre acestea, au fost realizate scanări cerebrale de trei ori pe durata cercetării, utilizând tehnologia avansată de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională. Primul set de scanări a avut loc la vârsta de patru ani și jumătate, următoarele la șase și șapte ani și jumătate. Astfel, neurologii au putut observa evoluția rețelelor neuronale în timp.
S-a constatat că micuții care au petrecut mai mult timp în fața ecranelor, până la vârsta de doi ani, au prezentat o maturizare accelerată a rețelelor cerebrale responsabile de procesarea vizuală și funcțiile cognitive.
Specialiștii consideră că acest fenomen poate fi atribuit stimuli senzoriali intensi Ofriți de ecrane. De asemenea, autorii evidențiază că timpul dedicat ecranelor la vârste de trei și patru ani nu a generat aceleași efecte, subliniind sensibilitatea maximă a copilăriei pentru astfel de influențe.
„Accelerarea maturizării hematoformă se manifestă atunci când anumite rețele cerebrale se dezvoltă excesiv de rapid, adesea ca răspuns la condiții adverse sau la stimuli puternici”, explică specialiștii într-un comentariu. „În cursul unui dezvoltări normale, rețelele cerebrale se specializează gradual. Însă, la copiii expuși excesiv la ecrane, zonele ce controlează vederea și funcțiile cognitive se maturizează precoce, fără a avea conexiuni eficiente pentru gândirea complexă”, adaugă ei.
Deși dezvoltarea rapidă a anumitor centri poate părea benefică, supraadaptarea este un avertisment, conform autorilor: „Aceasta poate reduce flexibilitatea și rezistența creierului, limitând capacitatea de adaptare ulterioară a copilului.”
Confirmat prin investigații
În urma testelor, cercetătorii din Singapore au identificat efectele acestei specializări precoce asupra organului cognitiv. „Copiii cu rețele cerebrale alterate au avut nevoie de mai mult timp pentru a lua decizii în sarcini cognitive la vârsta de 8,5 ani, indicând o eficiență și flexibilitate cognitivă redusă. Cei care au luat decizii mai lent au manifestat simptome de anxietate mai intense la vârsta de 13 ani”, au explicat experții.
„Rezultatele sugerează că expunerea îndelungată la ecrane în copilărie poate avea efecte care se extind dincolo de perioada infantilă, influențând procesul de dezvoltare cerebrală și comportamentul pe termen lung”, menționează ei.
Totodată, oamenii de știință au identificat mecanisme care pot preveni sau compensa aceste dezechilibre ale personalității. Într-un alt studiu, aceiași cercetători au evidențiat că timpul petrecut în fața ecranelor în copilărie alterează rețelele cerebrale responsabile de reglarea emoțiilor, însă cititul împreună cu părinții poate contracara unele dintre aceste modificări cerebrale.
Copiii ale căror părinți le citeau frecvent la vârsta de trei ani au prezentat corelații mai mici între timpul dedicat ecranelor și modificările în dezvoltarea cerebrală. Cercetătorii afirmă că lectura comună poate oferi o experiență interactivă mai complectă, completând semnificativ lipsa acesteia din vizionarea pasivă a ecranelor, precum și din interacțiunea socială, expunerea la limbajul matern și conexiunea emoțională cu părintele.
Propunerile specialiștilor
