Chirurg oncolog român, unul dintre experții europeni, Olivia Sgarbură, își împarte astăzi experiența profesională de succes, dobândită în urma unei căutări de perfecționare începută cu 15 ani în urmă, când era medic rezident.
- Jurnaliștii Elena Stancu și Cosmin Bumbuț documentează comunitățile românești din Europa, o comunitate importantă care își exprimă opțiunile electorale, în pragul unui nou scrutin prezidențial românesc.
Împărtășim un proces operator la Institutul Regional de Cancer din Montpellier, alături de doamna doctor Olivia Sgarbură, chirurg oncolog, doctor în științe medicale și cercetătoare la Universitatea din Montpellier. Asistăm astăzi la o rezecție chirurgicală complexă pentru un colangiocarcinom intrahepatic la un pacient de 78 de ani. Intervențiile realizate de medicul român sunt complexe din punct de vedere medical.
Specializată în chirurgie oncologică, carcinomatoză peritoneală și chirurgie robotică, Olivia Sgarbură a urmat diverse programe postuniversitare în Franța și România. Are expertiză în tehnici moderne de tratament anticanceros, precum HIPEC și PIPAC.
Este vicepreședintă a Societății Francofone de Oncologie Chirurgicală și activă în organizații internaționale. A coordonat cercetări clinice internaționale pe tratamente inovatoare pentru metastaze peritoneale, publicând peste 100 de studii științifice în domenii precum carcinomatoza peritoneală, chirurgia hepatică și robotica.
Olivia operează numeroase cazuri de carcinomatoză (cancer extins în abdomen) și intervine în operații hepatice, utilizând tehnica PIPAC. Procedurile pot dura 10-12 ore. Chiar dacă sunt asistați de rezidenți, laboriozitatea meseriei de chirurg este evidentă, cerând un efort considerabil. „La început era foarte dificil, iar seara ajungeam extenuată”, mărturisește Olivia. „Dar se obține experiență și o rutină, ca orice alt sport”.
Pe lângă activitatea clinică și de cercetare, Olivia Sgarbură se implică activ în formarea altor chirurgi oncologi, fiind lector la cursuri internaționale specializate în HIPEC și PIPAC și invitată ca prezentatoare la importante conferințe în diverse țări. Experienta sa a fost recunoscută prin distincții acordate de societăți științifice pentru contribuțiile aduse la studiul și tratamentul cancerului peritoneal.
„Fii serioasă, tu vrei chirurgie!”
Olivia Sgarbură a absolvit cu rezultate remarcabile Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București în 2006, și a obținut burse de merit în toți anii de studiu. În paralel, a studiat și Psihologie, urmată de un master în psihoterapie cognitiv-comportamentală, demonstrând o interdisciplinaritate a studiilor sale.
Cu o abordare dincolo de clinic, Olivia este fluentă în franceză, engleză și spaniolă, și are o bună stăpânire a limbii italiene și a elementelor de limbă germană. I-a plăcut mereu să citească și să scrie literatură, fapt dovedit de volumul de poezii „Omul cu două memorii” și romanul „Jocul Orb”.
În timpul studiilor, a realizat traduceri și a ținut cursuri de legislație medicală, considerând crucială conștientizarea viitorilor medici asupra contextului medical.
A desfășurat stagii în spitale din Italia și Spania, iar un an din studiile sale a fost petrecut la Universitatea din Paris, printr-o bursă europeană de la Institutul Francez.
A avut o experiență crucială în Barcelona, unde a fost influențată de atitudinea unui profesor de chirurgie hepatică, care a valorificat curiozitatea și perseverența sa. Experiența ei a fost decisivă într-o perioadă de incertitudine profesională, când Olivia a avut dubii în privința alegerii chirurgiei generale.
„Nu era o problemă de misoginie, ci de natură fizică: chirurgii au nevoie de forță și rezistență. Mama îmi spunea să aleg altă specializare”, a povestit. Sprijinul și înțelegerea din partea echipei medicale din Barcelona au contat, determinând o decizie fermă față de cariera sa.
Primii ani de rezidențiat i-a petrecut la Institutul Fundeni din București, unde a obținut și titlul de doctor în chirurgie robotică. S-a mutat apoi în Franța, la Institutul Languedoc de Chirurgie Digestivă, unde și-a continuat formarea și unde a rămas până la finalul rezidențiatului.
„În România, ne ocupam de pacient, dar era lupta lui să răzbată”
În 2013, a început să lucreze la Institutul Regional de Cancer din Montpellier, unde a găsit resurse pentru dezvoltare profesională. „Am început o activitate chirurgicală remarcabilă, am lucrat cu un mentor format care împărtășea valori profesionale și am înțeles că nu aș putea reveni la un sistem unde pacientul are dificultăți în depășirea obstacolelor.”
A observat diferențe consistente în ceea ce privește capacitatea sistemului medical francez de a asista pacientul pe parcursul tratamentului, în comparație cu România. A remarcat un respect și grijă deosebită pentru intimitatea pacientului în serviciile medicale franceze.
Experiența ei a permis o schimbare radicală în privința participării la deciziile medicale.
A evidențiat importanța respectării protocolului medical și a unui mediu stiintific, comparabil cu cel din Franța. „Ai nevoie de experiența umană pentru a înțelege că fiecare pacient este special”.
„În Franța, lucrurile au evoluat foarte mult, iar pacienții sunt însoțiți de specialiști pentru a fi confortabili în toate momentele din procesul medical.”
„Mă simt foarte norocoasă că pot să fac o profesie atât de complexă și am privilegiul de a intra în intimitatea vieții pacienților mei.”
„Nu toată lumea vrea să știe timpul care i-a mai rămas. Importanța este să se gândească la calitatea vieții pe parcursul lui, nu la un orizont de timp”.
Viața familiei este influențată de stilul de viață european, cu acces la servicii de îngrijire a copilului. Olivia a valorificat infrastructura franceză pentru îngrijirea copilului, facilitând concilierea activității profesionale cu cea familială.
Relația dintre mamă și fiică este caracterizată de utilizarea limbii române în mediul familial și de limba franceză în mediul social franțuzesc.
Viața cu fiica sa la Montpellier i-a oferit Oliviei și fiicei sale Iris ocazia de a experimenta și de a învăța obiceiuri specifice celor două teritorii.
Experiența ei ca româncă în Franța este lipsită de discriminare, însă Olivia a observat un sentiment de „compasiune” față de originea sa în timpul unei situații.
Olivia apreciază experiențele sale de viață, în special influențelor transfrontaliere care i-au permis interacțiuni variate.
„Îmi place ideea de a aparține de ceva, fără a fi naționalistă”, este un alt element al filozofiei Oliviei Sgarbură, reflectată în bucuria de a-și împărtăși identitatea etnică fără a o accentua ostentativ.
Identitatea ei se manifestă în leagăturile cu cultura românească, prin pasiunea pentru arta de aici, dar și prin obiecte simbolice, salatele de vinete, pufuleți.
Olivia și-a menținut legătura cu cultura română, apreciată în relațiile de familie, și continuă să voteze în alegerile din țara de origine.
Rutina zilnică a fost influențată de stilul de viață european. „Am dobândit aprecere pentru vinuri și practic sport. Am o dietă mai atent pusă la punct.”
Viața în sudul Franței i-a oferit posibilități cum ar fi plimbări la mare, festivaluri, opțiuni culturale diverse. „Calitatea vieții este extraordinară aici.”
