Este posibilă o reorganizare a politicii globale, dorită de puterile expansioniste autocratice din Est, sau apărarea actualei ordini mondiale bazate pe reguli, susținută de democrațiile liberale din Vest, fără un război major? Și dacă da, cum? Diplomația poate genera o viziune comună și un compromis, între democrații și dictaturi, între libertăți și constrângeri, între deschidere și închidere?
Idei-cheie:
- Sistemul internațional, structurat după 1945 și reconfigurat în Europa după 1989, se confruntă cu un impas tot mai profund. Organizațiile internaționale, principiile, regulile, mecanismele și procedurile internaționale nu mai sunt respectate și nu mai rezolvă problemele și tensiunile în creștere.
- Impasul actual este alimentat și extins de o tendință revizionistă, atât la nivel global (condusă de un bloc anti-occidental al regimurilor autoritare China-Rusia-Coreea de Nord-Iran, la care se asociază o parte a Sudului Global), cât și la nivel intern (contestarea democrațiilor liberale occidentale, atât din perspectiva populismelor de dreapta, ultraconservatoare, cât și a celor de stânga, ultraprogresiste).
- Observând istoria, „vânturile schimbării” au început cu atacul terorist asupra SUA din 11 septembrie 2001, amplificându-se dramatic în ultimii 24 de ani, afectând America de Nord, Europa, Orientul Mijlociu, Asia, Indo-Pacific și Africa. În paralel cu globalizarea tehnologică, mai ales în ultimii 10-15 ani, odată cu dezvoltarea rețelelor sociale, a crescut nemulțumirea, furia, dezinformarea și abordările ideologice post-adevăr.
- „Deceniile crizelor” (criza terorismului, criza Tratatului Constituțional al UE, criza financiară globală, criza Orientului Mijlociu, criza datoriilor suverane, criza Zonei Euro, evenimentele din 2016, anexarea Crimeii, invazia Ucrainei, pandemia Covid, crizele politice actuale) au slăbit, dar nu au distrus încă fundamentul ordinii mondiale bazate pe reguli și pe suprematia Occidentului.
- Evoluțiile interne din America și renunțarea la rolul global de apărător al lumii libere par a sta la baza procesului de dezoccidentalizare, de-liberalizare, izolare și protecționism. Un posibil sfârșit al ere Pax Americana. Securitatea a devenit din nou centrală. În paralel, China și Rusia caută să submineze hegemonia SUA și supremația seculară a Occidentului. Nu este clar dacă echipa Trump contribuie, chiar neintenționat, la obiectivele revizioniste ale Chinei și Rusiei, prin răcirea relațiilor cu aliații occidentali.
- La 80 de ani de la ultima confruntare directă militară între marile puteri, lumea se întreabă dacă poate evita un nou război de restructurare a sistemului internațional (analog Războiului Rece sau, cel mult, războiului hibrid actual), fără un conflict direct global.
- Dacă se poate evita un al Treilea Război Mondial conventional (din teama distrugerii nucleare), atunci lumea ar putea evolua spre o nouă ordine „pașnic”, în trei moduri: acceptarea înfrângerii de către Occident, prăbușirea regimurilor autoritare sau un compromis între lumea liberă și cea despotică, cu sacrificii regionale si abandonarea pretențiilor universale ale drepturilor și libertăților, Occidentul renunțând la exportul valorilor liberale. Aceasta ar duce la o perioadă de închidere, protecționism, reducere a libertăților individuale și un echilibru instabil, asemănător cu anii 1950-1960.
Istoria nu dovedește nimic și nici nu se repetă
Istoria nu dovedește și nici nu se repetă, în ciuda clișeelor. Dar procesele istorice oferă perspective. Orice reorganizare politică majoră, din Revoluția franceză încoace, a fost precedată de războaie, războaie civile sau revoluții. Schimbările politice majore sunt întotdeauna disruptive și deseori violente.
Franța, SUA, Rusia și China au avut revoluții și războaie civile, în timp ce sistemul internațional a fost afectat de numeroase războaie regionale și două Războaie Mondiale, un Război Rece și actualul conflict din Ucraina.
Modificările ordinii europene sau mondiale sunt rezultatul frustrărilor acumulate în timp față de raporturile de putere existente, ducând la importante descărcări de energie, care reconfigură sistemul internațional după regulile învingătorilor.
80 de ani de neconfruntare militară directă între marile puteri este un fenomen remarcabil, deasupra realizărilor Congresului de la Viena sau Conferinței de pace de la Paris.
După 1945, teama de o distrugere nucleară a oprit confruntările directe, deși au existat numeroase conflicte locale. Armele nucleare au contribuit la menținerea păcii.
Omenirea nu a abandonat războiul
Stabilitatea actuală, înțeleasă ca neconfruntare directă între marile puteri, nu înseamnă pacea veșnică. Omenirea nu a abandonat războiul ca formă de modificare a raporturilor de putere. Ne aflăm într-un moment crucial, cu puterile autocratice aspirând la o schimbare globală.
Ieșirea din acest impas politic nu este ușoară sau rapidă. Ne aflăm într-o tranziție periculoasă și necunoscută, cu diverse opțiuni posibile.
Tensiunile cresc în regiune, în Europa, SUA și Indo-Pacific, dar nu sunt încă la pragul unui conflict global, care poate avea loc oricând, dar nu este inevitabil sau iminent.
Un deznodământ probabil ar putea apărea în următorul deceniu, după 2030. Schimbările globale depășesc personalitățile politice actuale.
Este greu de imaginat renunțarea totală la obiectivele strategice. O negociere globală pare improbabilă.
Continuarea impasului
Este posibil un compromis diplomatic global? Deocamdată, probabilitatea cea mai mare este continuarea actualei stări de impas.
O parte din aceste probleme se vor rezolva la nivel intern. Procesele politice și sociale din țările menționate marchează transformări istorice. Tehnologia și cultura accelerează aceste procese.
Probabil vom învăța să trăim cu impasul politic, instabilitatea și nesiguranța. Tensiunile și crizele vor marca viitorul.
Lupta pentru supremație globală SUA-China va continua. Conceptul de „capcana lui Tucidide” este un element de analiză relevant.
Este posibilă și o „ciocnire a civilizațiilor”, mai amplă decât anticiparea inițială.
În absența soluțiilor acceptabile, vom rămâne în impas, așteptând schimbări, prăbușiri sau idei inovatoare.
