În spatele fiecărui smartphone, laptop sau sistem de navigație se ascunde o poveste adesea ignorată: mii de oameni muncesc în condiții grele pentru accesul tău la tehnologie avansată. În estul Republicii Democratice Congo, mina Rubaya devine un simbol al contrastului dureros între progresul tehnologic și suferința umană. Deși mineralul extras aici este vital pentru economia mondială, comunitățile implicate trăiesc în sărăcie și sub amenințarea constantă a violenței.
Resurse naturale într-o zonă afectată de conflict
Regiunea Masisi, unde se află mina Rubaya, este remarcată prin terenul fertil și bogat în resurse. Dar, în același timp, este și centrul unui conflict armat de lungă durată. O grupare rebelă, susținută de o țară vecină, controlează actualmente mina și a reocupat orașe importante. În urma acestei violențe, peste șapte milioane de congolesi au fost nevoiți să-și abandoneze locuințele, iar mina Rubaya a devenit un câmp minat, o confruntare între interese politice și economice.
Deși mineralul este considerat un material esențial de către marile puteri, cum ar fi Statele Unite, Uniunea Europeană și China, populația locală suferă un cerc vicios de exploatare și sărăcie. În 2023, Congo a reprezentat circa 40% din producția mondială de coltan, însă 70% din locuitori trăiesc cu mai puțin de 2,15 dolari pe zi.
40 de dolari lunar pentru a susține lumea digitală
Minerii din Rubaya lucrează manual, cu unelte simple, zi și noapte. Pentru efortul lor obositor, primesc aproximativ 40 de dolari pe lună. Un miner, Jean Baptiste Bigirimana, exprimă direct situația: „Nu este suficient. Copiii mei au nevoie de hrană, haine și școală.” Lipsa unor alternative determină mulți să accepte aceste condiții, în disperarea de a supraviețui.
Situația este complicată și de faptul că minerii nu știu destinația finală a coltanului extras. Ei nu văd smartphone-urile, tabletele sau computerele care ajung în magazinele din marile orașe. Pentru ei, coltanul este doar o piatră cenușie ce le distruge mâinile și le fură viața, zi de zi.
În același timp, companiile din industria tehnologică se concentrează pe reducerea dimensiunii și pe îmbunătățirea performanțelor produselor. Dar rar menționează lanțul de aprovizionare care pornește din zonele de conflict.
O problemă globală opacă și responsabilitate ignorată
Coltanul extras din Rubaya intră într-un sistem internațional dificil de controlat. Experții ONU consideră că mineralul este transportat în țări vecine, unde este etichetat ca material prelucrat. De acolo, poate ajunge în alte țări, înainte de a fi integrat în produsele electronice vândute în marile orașe ale lumii. Lanțul de aprovizionare este intransparent, dominat de rețele comerciale din diverse țări, care se profită de lipsa reglementărilor și de haosul din regiune.
Statele Unite au reînceput negocierile cu guvernul congolez pentru un eventual acord privind resursele minerale, în schimbul sprijinului militar. Dacă mina Rubaya ar fi inclusă într-un astfel de parteneriat, companiile occidentale ar fi obligate să investească în infrastructură și securitate, un pas crucial într-o regiune instabilă.
Până atunci, viitorul localnicilor rămâne incert. Un comerciant local exprimă sentimentele multor persoane: „Toată lumea știe că telefoanele se fac cu coltanul nostru. Dar noi trăim în sărăcie. Nu putem continua așa.”
Tu, ca utilizator, poți face diferența. Nu trebuie să renunți la tehnologie, dar poți alege branduri care investesc în lanțuri de aprovizionare etice. Informează-te, întreabă, cere clarificări. Pentru că în spatele fiecărui pixel al ecranului tău se ascunde o poveste – iar unele dintre ele sunt scrise cu lacrimi și muncă grea.
