În februarie 2022, reconstrucția catedralei Notre-Dame din Paris urma să fie demarată după incendiul din 2019. După aproape trei ani de lucrări pentru eliminarea dărâmăturilor și consolidarea pereților de piatră și a bolților afectate, autoritățile pregăteau redeschiderea edificiului în 2024, conform dorinței președintelui Emmanuel Macron. În procesul de restaurare, reconstrucția turnului-clopotniță din lemn, care domina estructura centrală, avea o importanță deosebită, informează National Geographic.
Imagini ale artefactelor descoperite în timpul restaurării – National Geographic
Înainte de orice, era necesară prezența arheologilor, deoarece legea franceză impune intervenția lor ori de câte ori un șantier are potențialul de a perturba solul ce poate ascunde vestigii istorice sau rămășițe umane. La Notre-Dame, scopul lor era să se asigure că nimic valoros din punct de vedere istoric nu va fi distrus sub schela de 770 de tone folosită pentru reconstrucție.
Christophe Besnier și echipa sa de la Institutul Național pentru Cercetări Arheologice Preventive au primit inițial un interval de maximum cinci săptămâni pentru săpături sub podeaua de piatră din zona centrală, anterior așezată peste o locație locuită acum peste o mie de ani, în secolele XII–XIII.
Totuși, având permisiunea să sape doar până la o adâncime de 40 de centimetri, fundația schelei, echipa nu se aștepta să descopere multe. Dar, spre surprinderea lor, situl a fost mult mai bogat în descoperiri decât anticipaseră.
„Vestigiile au fost mult mai vaste decât credeam”, afirmă Besnier. În total, au fost găsite 1.035 fragmente de opere de artă diverse. „Este impresionant.”
„Unele dintre cele mai remarcabile sculpturi realizate vreodată”
Operele de artă scoase la lumină se aflaseră cândva chiar în centrul catedralei, reprezentând scene realizate cu măiestrie, considerate de criticul francez Didier Rykner „dintre cele mai excepționale sculpturi din istorie”. Aproximativ 30 dintre acestea, dispărute de secole, sunt expuse acum la Musée de Cluny.
Odată cu demontarea podelei și eliminarea stratului subțire de pământ și moloz, a fost descoperită partea superioară a unui sicriu de plumb. În apropiere, au început să apară blocuri de piatră sculptată, reprezentând capete și torsuri în mărime naturală, poziționate exact sub pardoseală, la intrarea în cor.
Besnier a obținut ulterior permisiunea de a sapa mai adânc pentru extragerea artefactelor. Șantierul a trebuit să aștepte și să depășească termenul inițial de cinci săptămâni, fiind necesare peste două luni pentru cercetări. În timpul acestor lucrări, a fost descoperit un alt sicriu de plumb și câteva morminte modeste, adiacent cu cele deja descoperite, având în vedere că întregul edificiu era plin de morminte.
Totuși, cele mai interesante descoperiri au fost fragmente din paravanul de protecție din secolul al XIII-lea, impunător și decorativ, care separa corul de restul navei și care fusese demontat în secolul al XVIII-lea. Rămășițele găsite includ componente de statui și alte elemente sculptate, toate pentru a reda vizitatorilor o imagine a catedralei medievale.
Această descoperire vă oferi o imagine vie asupra modului în care era vizitată Notre-Dame în Evul Mediu, în perioada imediat următoare finalizării construcției.
Reperul pierdut, redescoperit
Paravanul corului reprezenta o lucrare de sculptură gotică pictată, ilustrând scene esențiale din iconografia creștină. În timpul săpăturilor, echipa lui Besnier a descoperit o serie de statuete în mărime naturală, inclusiv un Hristos fără viață, cu ochii închiși și sângele curgând din rană. „Sculptura este de o finețe extraordinară”, afirmă specialistul. „Detaliile pleoapelor, urechilor și nasului sunt incredibile.”
Astăzi, vizitatorii pot admira altarul modern și corul, însă în epoca medievală, priveliștea era dominată de paravan, deasupra căruia se afla un crucifix imens.
Conform arhitectului Mathieu Lours, paravanul avea două funcții principale. Prima: să ofere preoților o platformă pentru citirea Scripturii către mulțimea adunată. A doua: să le garanteze intimitatea în timpul slujbelor, ascuns în spatele decorului sculptural.
Statuetele reprezentau scene din Patimile lui Hristos, ceea ce atestă tradiția religioasă. „Știm din documente că scenele erau pictate și colorate vibrant, ilustrează diferite episoade, de la Cina cea de Taină până la Înviere.”
Catedrala, mutilată de Regele Soare
De-a lungul a aproape cinci secole, paravanul a rămas intact, însă odată cu schimbările de stil în liturghie și trecerea de la gotic la baroc, acesta a devenit un obstacol. În anii 1710, sub presiunea regelui Ludovic al XIV-lea, care dorea un cor deschis și împodobit cu statui ale sale și ale regelui Louis XIII, paravanul a fost demontat și ascuns, fiind găsit ulterior sub podeaua catedralei.
Fragmentele descoperite, aproape o mie, dintre care circa 700 păstrează urme de culoare, oferă o perspectivă asupra aspectului interior al catedralei în perioada gotică, când toate sculpturile erau pictate în culori vibrante.
Specialistul Besnier estimează că o parte semnificativă din paravan se află încă sub cor, într-o zonă inaccesibilă echipei sale. „Lăsarea unor asemenea opere de Artă în podeaua catedrală ar fi o pierdere imensă”, menționează el. Cu toate acestea, odată cu finalizarea lucrărilor de restaurare și redeschiderea edificiului, continuarea cercetărilor nu face parte din planuri. „Nu este prevăzut în momentul de față”, confirmă acesta.
Dacă incendiul nu s-ar fi produs, echipa lui nu ar fi avut ocazia să descopere această parte din paravanul dispărut, afirmă Besnier.
Autorul recomandă: „Notre-Dame se întoarce”, un moment simbolic pentru francezi. Ce se întâmplă cu turnurile catedralei după șase ani de la incendiu, continuă să fie un subiect de interes.
