Crăciunul reprezintă sărbătoarea universală ce unește oameni din toate colțurile lumii, indiferent de credință sau cultură. Deși semnificația religioasă rămâne aceeași – Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos – modul de celebrare a zilei de 25 decembrie variază de la o națiune la alta.
Totodată, în întreaga lume, spiritul Crăciunului apropie mai mult familia și prietenii.
Finlanda și misteriosul Joulupukki
În ziua de Crăciun, mesele festive, darurile și bradul decorat sunt elemente comune, întâlnite în toate colțurile globei.
Dacă în multe regiuni ale lumii copiii îl așteaptă pe Moș Crăciun, locuitorii din Finlanda îl cunosc pe Joulupukki, un personaj legendar ce ar locui în zona Korvatunturi, un teren cu forma unei urechi uriașe. Legenda spune că de acolo Moșul Joulupukki „ascultă” dacă micuții au fost cuminți pe parcursul anului.
În Finlanda, celebrarea începe în Ajun, cu servicii religioase și aprinderea lumânărilor la mormintele celor dragi. Apoi, Joulupukki apare personal în locuințele oamenilor, punând întrebarea: „Sunt copii cuminți aici?”. Răspunsul este, sigur, „da” în cor.
În emisfera sudică, Crăciunul se sărbătorește în plină vară, la temperaturi de peste 30 de grade. Astfel, Moș Crăciun este frecvent reprezentat pe plaje, sosind pe o placă de surf, în loc de sanie. O superstiție frecvent întâlnită în Australia afirmă că, într-o prăjitură de Crăciun, se ascunde o mică bijuterie din aur, iar cel care o descoperă va avea noroc și prosperitate în anul următor.
Obiceiuri din Austria și Germania
În Austria, preparativele de Crăciun încep încă din perioada Sfântului Nicolae. Tradiția spune că Sfântul Nicolae merge din casă în casă însoțit de un diavol și solicită copiilor lista cu acțiuni bune sau rele din timpul anului. Cei cuminți primesc nuci, dulciuri și mici daruri. O superstiție populară recomandă ca darurile de Crăciun să fie deschise abia după cina din Ajun, pentru a aduce belșug.
În Germania, sărbătoarea are o semnificație deosebită. Patru lumânări sunt aprinse succesiv, în fiecare duminică a lunii decembrie, marcând apropierea Crăciunului. Ajunul reprezintă momentul central, când întreaga familie se reunește, iar copiii primesc daruri de la Christkind – Pruncul Iisus. Pentru nemți, Crăciunul este mai mult un moment de reflecție decât de manifestări zgomotoase.
Bulgaria și tradiția „Koledarilor”
În Bulgaria, sărbătoarea numită „Koleda” începe la miezul nopții, când tinerii necăsătoriți, îmbrăcați în costume tradiționale, merg din casă în casă urând gazdelor sănătate și prosperitate. Fetele pregătesc o pâine specială, denumită „Krava”, oferită colindătorilor preferați.
Crăciunul în Canada reflectă diversitatea culturală a națiunii. Comunitățile francofone pregătesc „tourtière”, o plăcintă cu carne, alături de supe tradiționale și desertul emblematic „Yule Log”, o prăjitură în formă de buturugă, simbolizând trunchiul de lemn ars în focul din noaptea dinaintea sărbătorii. Canadienii de origine britanică preferă friptură de gâscă sau vită și budincă de prune.
În Chile, copiii creează figurine din lut, pe care le plasează sub brad, iar Moșul vizitează fiecare casă. În Cuba, Ajunul denumit „Nochebuena” marchează punctul culminant al festivităților, cu mese îmbelșugate ce durează câteva zile, iar în a doua zi de Crăciun, întreaga familie se adună în jurul unui porc fript, cozonat în mod tradițional, petrecând între muzică și voie bună.
Elveția și parada ridichilor luminate
În Elveția, tradiția Samichlaus (Moș Crăciun) implică aducerea bradului de Crăciun, o practică ce datează încă din anul 1775. O altă activitate distinctivă este parada ridichilor scobite și aprinse, unde copiii, ajutați de părinți, transformă ridichile în felinare decorative și le poartă în procesiuni. De asemenea, copiii învață și cântă colinde tradiționale în timpul vizitelor școlare.
Francezii nu pot concepe masa de Crăciun fără „Bûche de Noël”, o prăjitură în formă de buturugă. În Italia, cadourile se oferă pe 6 ianuarie, de ziua Bunei Spiridușe Befana, care răsplătește copiii cuminți cu cadouri și dulciuri.
Greceii celebrează Nașterea Domnului cu dulciuri tradiționale, precum „Melomakaronas” (plăcintă cu miere) și „Kourabiedes” (prăjitură acoperită cu fulgi de zahăr). La greci, darurile sunt aduse de Sfântul Vasile, considerat protector și filantrop al regiunii.
Superstiții inedite
În Cehia, fetele nemăritate aruncă pantoful peste umăr. Dacă vârful pantofului indică spre ușă, se crede că în curând urmează o căsătorie în acea casă.
În Filipine, festivalul lanternelor uriașe, „Ligligan Parul Sampernandu”, este o tradiție de Crăciun, în orașul San Fernando, unde satele concură pentru a crea cele mai mari și spectaculoase felinare în formă de stea, unele atingând dimensiuni de cinci metri în diametru.
Indiferent de diferențele culturale sau geografice, Crăciunul rămâne un prilej de bucurie și mulțumire, un eveniment în care tradițiile vechi prind viață și conferă sens celei mai iubite sărbători mondiale.
