Pentru prima dată, toate țările incluse în raportul OECD înregistrează o creștere a fenomenului de cyberbullying printre elevi cu vârste între 11 și 15 ani. În perioada 2021–2022, procentele variau de la 7,5% în Spania până la 27,1% în Lituania, devenind liderul negativ al clasamentului.
Media OECD, în mare măsură reprezentativă pentru Europa, atinge 15,5%, depășind nivelul de 12,1% raportat în intervalul 2017–2018. Lituania, Letonia, Polonia, Anglia, Ungaria, Estonia și Irlanda se situează semnificativ peste media generală.
La polul opus, Portugalia, Grecia, Franța, precum și Germania și Italia rămân sub media europeană, indică Euronews.
De ce variază atât de mult nivelurile între țări?
Diferențele majore dintre state au multiple cauze.
„Frequentța (cyber)bullying-ului este influențată de factori tehnologici, culturali și instituționali”, precizează profesorul James O’Higgins Norman, președintele UNESCO în domeniu.
- Tehnologia: variațiile în accesul la internet, tipurile de platforme folosite și numărul de dispozitive inteligente influențează frecvența interacțiunilor digitale.
- Cultura: normele sociale privind conflictele și modalitățile de comunicare joacă un rol esențial; societățile în care agresivitatea verbală este mai tolerată raportează nivele mai ridicate de cyberbullying.
- Instituțiile: educația digitală, programele din școli și implicarea parentală influențează gradul de expunere și abilitățile de gestionare a situațiilor de bullying online.
Experții European Antibullying Network evidențiază și impactul inegalităților sociale și suportul comunitar, factori ce pot crește vulnerabilitatea copiilor.
Pandemia a accelerat fenomenul
Creșterea generalizată între 2017–2018 și 2021–2022 este strâns legață de influența pandemiei.
Închiderea școlilor, izolarea socială și trecerea interacțiunilor în mediul online au facilitat apariția conflictelor și comportamentelor agresive.
„Această generație a petrecut mai mult timp în mediul digital, cu un acces sporit la dispozitive electronice”, afirmă dr. Alina Cosma de la Trinity College Dublin.
O’Higgins Norman menționează că mediul online oferă anonimat, rapiditate și o audiență largă, factori ce diminuează responsabilitatea și încurajează comportamente ostile.
Totuși, el avertizează că această creștere nu indică neapărat o tendință permanentă: ultimele date sugerează o potențială stabilizare după pandemia.
Fetele sunt mai vulnerabile decât băieții
În cele mai multe țări europene, fetele sunt victimele cyberbullying-ului în proporție mai mare decât băieții: 16,4% față de 14,3%, conform mediei OECD.
Diferențele depășesc cinci puncte procentuale în țări precum Suedia, Franța, Anglia și Italia.
Explicația constă în utilizarea diferită a mediului online: fetele petrec mai mult timp pe platforme sociale și în activități legate de imagine, domenii unde predomină formele de bullying relațional – excludere, răspândirea de zvonuri sau hărțuire bazată pe fotografii.
O situație particulară este în Lituania, unde băieții raportează nivele mai mari decât fetele.
Copiii din familii monoparentale prezintă o vulnerabilitate crescută
O concluzie importantă a raportului indică faptul că adolescenții din familii monoparentale sunt mai expuși fenomenului de cyberbullying.
Media OECD evidențiază o diferență semnificativă:
- 19,8% sunt victime în familii monoparentale
- 14,1% în familii cu doi părinți
Experții explică această diferență prin presiunea suplimentară exercitată asupra părinților singuri — mai puțin timp pentru supraveghere, resurse limitate și susținere emoțională redusă. Copiii din aceste familii petrec mai mult timp online, ceea ce crește riscul de expunere la agresiuni digitale.
Fenomen în creștere ce necesită măsuri ferme
Elevată creștere a cazurilor de cyberbullying în toate țările analizate evidențiază urgent nevoie de consolidare a educației digitale, implementarea programelor de prevenție în școli și sprijin pentru familiile vulnerabile.
Deși valorile par să se stabilizeze după perioada pandemiei, mediul european trebuie să gestioneze un fenomen complex, cu efecte serioase asupra sănătății emoționale și sociale a minorilor.
Specialiștii avertizează că soluțiile trebuie să fie bine coordonate – de la sistemul educațional și mediul familial până la politicile publice – pentru a limita impactul pe termen lung.
