Economia românească a intrat rapid într-un sezon de declin accentuat. Nu este o simplă răceală, ci o gripă severă. O reducere de 1,9% a PIB-ului real în ultimul trimestru indică o prăbușire accentuată, depășind recesiunea tehnică și marcând cea mai severă scădere trimestrială din UE. Doar România și Irlanda se află în situație de recesiune tehnică în prezent în Uniunea Europeană.
Impactul sever afectează în special persoanele cu venituri mici și medii, cadrele didactice, personalul medical, cei din domeniul sănătății, precum și întreprinderile mici și mijlocii, în special cele cu capital autohton.
În ciuda acestor realități, decidenți de vârf încearcă să redefinească teoria și practica economică, introducând conceptul de „prăbușire economică pozitivă”. Interesant, nu-i așa?
În această analiză clarific mai întâi diferența dintre recesiunea tehnică – o noțiune jurnalistică, informală și neștiințifică – și recesiunea profundă – definită academic și științific conform standardelor celei mai prestigioase instituții mondiale în domeniul ciclicității economice. În al doilea rând, voi argumenta de ce recesiunea tehnică reprezintă un semnal de alarmă pentru recesiunea profundă. În ultimul rând, voi susține că există mari șanse ca România să fi trecut într-o recesiune profundă, transformând criza bugetară în o criză economică și socială.
Recesiunea tehnică versus recesiunea profundă (criza)
Recesiunea tehnică se referă la scăderea activității economice pentru cel puțin două trimestre consecutive, evaluată inițial prin PIB real ajustat sezonier. Este o definiție simplificată, utilizată din anii 1960-1970 de analiști și jurnaliști pentru a comunica rapid semnalele timpurii ale unei crize economice.
Recesiunea profundă, sau „criza”, indică o contracție economică mai extinsă, semnificativă. Este definită conform criteriilor elaborate de National Bureau of Economic Research (NBER) din SUA, cea mai respectată instituție în analiza ciclurilor economice. Conform NBER, recesiunea reprezintă „un declin semnificativ al activității economice, răspândit în majoritatea sectoarelor și care durează mai mult de câteva luni”. Aceasta implică trei condiții principale – adâncime, difuzie și durată – adică o contracție severă, extinsă și prelungită.
NBER analizează nu doar evoluția PIB-ului pe două trimestre consecutive, ci și dinamica unor indicatori macroeconomici lunari și trimestriali precum veniturile populației, ocuparea forței de muncă, producția industrială, vânzările și cheltuielile de consum, pentru a determina punctele de vârf și de minim ale ciclului economic. Detalii disponibile aici https://www.nber.org/research/business-cycle-dating
Recesiunea tehnică ca indicator de avertizare (proxy) pentru recesiunea profundă
De ce se mai utilizează recesiunea tehnică, dacă nu este representativă complet?
Pentru că majoritatea recesiunilor profunde sunt anticipate după cel puțin două trimestre consecutive de declin. Profesorul de la Harvard Robert Barro, favorit la câștigarea unui premiu Nobel în economie pentru contribuțiile sale la teoria creșterii, indica faptul că, din 1948 încoace, astfel de fenomene au precedat aproape întotdeauna recesiuni ample, recunoscute de NBER. Chiar instituția recunoaște faptul că, deși există excepții, „majoritatea recesiunilor înregistrate de NBER provin din cel puțin două trimestre consecutive de declin al PIB-ului real”. (https://www.nber.org/research/business-cycle-dating/business-cycle-dating-procedure-frequently-asked-questions?).
Rezultatele fals pozitive sunt rare, fiind un termen utilizat adesea în pandemie.
Așadar, numeroase studii și analize confirmă că regula „două trimestre negative” constituie un indicator rezonabil pentru recesiuni profunde.
România este în recesiune tehnică. A atins și recesiunea profundă?
Recesiunile tehnice pot rămâne la nivel de semnal limitat dacă sunt de amploare redusă și concentrate într-un sector specific.
Putem evalua rapid indicatorii utilizați de NBER pentru a determina dacă recesiunea s-a transformat în una de amploare majoră.
PIB-ul real trimestrial a scăzut cu 1,9%, fiind o prăbușire semnificativă – cea mai mare din ultimii 13 ani, excluzând anul pandemiei 2020.
Consumul populației a înregistrat o scădere accentuată, influențată de mesaje alarmante, creșterea TVA generală și cote reduse, accize și alte taxe, precum și de reducerea sau congelarea veniturilor populației cu venituri mici și medii. Există cinci luni consecutive de diminuare a comerțului cu amănuntul în România.
Veniturile și puterea de cumpărare a populației au avut o reducere semnificativă. Conform datelor oficiale, luna decembrie a fost a șasea lună de scădere a câștigului salarial mediu net real. Astfel, câștigul real total al economiei s-a redus cu 4,5% în decembrie 2025 față de aceeași perioadă din 2024.
Datele INS indică scăderi importante între mai și decembrie 2025: 6,5% la personalul din Sănătate și asistență socială, minus 10,1% în Administrație Publică și Apărare și un record de minus 12,5% în Învățământ. Puterea de cumpărare a pensiilor și prestațiilor sociale s-a prăbușit în ultimele luni ale anului, reprezentând cea mai semnificativă reducere din ultimii 25 de ani. Astfel, scăderile semnificative ale puterii de cumpărare confirmă răspândirea recesiunii în economie.
În ceea ce privește Producția industrială și comenzile industriale, semnalele sunt mixte, dar cu tendință descendentă. Datele INS indică o scădere a producției industriale în 2025 cu 0,9% comparativ cu 2024, industria prelucrătoare fiind în teritoriu negativ. Comenzile noi din industrie, un indicator de anticipare, s-au prăbușit în noiembrie: -12,6% față de octombrie și -4,1% față de anul precedent (https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/ivci11r25.pdf).
Reducerile comenzilor interne și externe vor conduce la diminuarea producției în lunile următoare. Difuzia recesiunii devine vizibilă prin scăderea cererii, reducerea comenzilor și, implicit, diminuarea producției și a ocupării în sectorul industrial.
Sectorul construcțiilor a manifestat o evoluție atipică: un impuls de creștere în prima parte a lui 2025, urmat de o încetinire abruptă spre sfârșit de an. În noiembrie, volumul de construcții a scăzut cu 5,8% față de octombrie (ajustat sezonier), fiind o contracție semnificativă pentru o singură lună. Rata anuală a rămas ușor pozitivă (+0,4%), după o creștere de peste 13% în octombrie. Semnalează o încetinire a activităților de construcții și o reducere a investițiilor, reflectată în scăderea creditului neguvernamental la finalul anului, indicând o amânare a planurilor de dezvoltare și o evitare a creditării, din cauza dobânzilor mari și a perspectivelor economice pesimiste.
Dinamica pieței muncii indică o anumită reziliență, rata șomajului menținându-se stabilă în toamnă, iar ocuparea rămânând relativ constantă – un semn al rezistenței în fața recesiunii tehnice. Totuși, studii economice relevă că indicatorii forței de muncă reacționează cu întârziere față de evoluția PIB-ului, scăzând ulterior dacă declinul persistă. Astfel, stabilitatea ocupării la finalul lui 2025 nu contrazice existența recesiunii, ci sugerează doar că ne aflăm în faza inițială, cu semne timpurii de reducere a angajărilor și posibile disponibilizări în primele trimestre din 2026, mai ales în sectorul auto și industria conexă.
În concluzie, România se află în recesiune profundă. Conform criteriilor NBER, recesiunea are o adâncime semnificativă, nu fiind acoperită de mici reduceri, ci de prăbușiri masive, într-o difuzie largă în economie și societate, iar tendințele negative în indicatorii predictivi indică o prelungire a acesteia.
Economia românească nu suferă numai de o răcelime, ci are o afecțiune completă. Măsurile de relansare întârziate trebuie implementate imediat.
Pentru mai multe detalii despre impactul recesiunii tehnice și posibilele soluții, urmează analiza următoare.
