Trei monumente funerare, probabil ridicate pentru victimele unei epidemii, cel mai probabil din secolele XVIII-XIX, două din lemn de stejar și una din calcar, au fost descoperite într-o pădure din comuna Colţi. Acestea ar putea face parte dintr-un traseu turistic dedicat istoriei locale, îmbogățind oferta turistică a județului Buzău.
La limita dintre comunele Colţi și Bozioru, într-o pădure densă, trei cruci au stârnit interesul localnicilor, evocând o perioadă dramatică marcată de o epidemie. Recent, un locuitor a redescoperit locul în care, în jurul anilor 1900, se presupune că au fost izolați câțiva bolnavi, care s-au autoexilat din comunități. Pe una dintre cruci sunt gravate 12 nume.
„Constantin, Elena, Radu, Maria, Alecsandra. Aici este înscris anul 1900. Este o cruce cu două fețe. Pe o față sunt cinci nume, iar pe partea cealaltă – Mihaiu, Ana, Gheorghe, Lina, Ileanca, Ioana și Ana, în total șapte nume. Mai sunt două cruci din lemn de stejar. Le-am observat pentru prima oară în 2001, trecând pe aici. Am aflat din poveștile localnicilor despre „Crucea Ciumaților”. Îmi povesteau că bolnavii de ciumă au locuit aici. După anul de pe cruce, ar putea fi vorba de epidemia din timpul lui Caragea. Se spune că acești oameni erau autoexilați sau exilați din satele învecinate, locuind în adăposturi săpate în pământ. Rudele le aduceau hrană pe drum, în afara contactului direct. Crucile sunt probabil pentru pomenirea celor decedați, de obicei amplasate la răscruci de drumuri, dar aici este un drum de deal. Una este din calcar, iar celelalte două din lemn de stejar, având o înălțime de aproximativ doi metri. Le-am mai căutat cu o vreme în urmă, iar acum le-am redescoperit”, a declarat pentru o agenție de știri un locuitor din comuna Colţi, Ciprian Ionuţ Chiriac.
Ciuma a reprezentat una dintre cele mai înspăimântătoare epidemii din istorie, atât în vestul, cât și în estul continentului, dat fiind faptul că cauzele și remediile erau slab înțelese, iar boala se răspândea extrem de rapid.
„Boala este atestată pe teritoriul românesc până în anul 1830. Epidemia de ciumă din anii 1813-1814, cunoscută sub numele de Ciuma lui Caragea, a lovit puternic Ţara Românească și Moldova. O sursă importantă de informații o constituie însemnările din documente, inclusiv inscripțiile de pe pietre funerare, acte private și oficiale, scrisori, care pot reconstitui reacția individuală și colectivă la această boală teribilă. Este complex să se stabilească perioada exactă a unei epidemii, întrucât după perioade de calm, boala revine în diferite regiuni”, scrie dr. Daniela Lupu în lucrarea „Părul cu priceştanie” – Însemnări de pe cărţi şi alte mărturii despre ciuma din judeţul Buzău (1719-1828), publicată în Analele Buzăului VI – 2014.
„Mâncarea li se împingea cu o prăjină. Aveau adăposturi ca pe vremuri”
Localnicii au aflat despre existența bolnavilor de la strămoșii lor. În tinerețe, au incercat să viziteze zona, dar acum au pus-o aproape în uitare.
„Eu locuiesc în Colţi, am 86 de ani. Înainte, bunica mi-a povestit că bolnavilor li se dădea mâncare cu o prăjină. Țin minte că îmi povestea cum le împingea mâncarea cu prăjina, la granița cu comuna Bozioru. Acolo sunt trei cruci, de piatră și lemn, probabil ridicate pentru amintirea celor decedați. Locuiau în adăposturi temporare”, a declarat Gheorghe Nedelcu, locuitor din zona Colţi.
Județul Buzău, alături de alte zone din țară, a fost grav afectat de epidemie, comparativ cu zonele rurale mai izolate de principalele rute de circulație.
Cele trei monumente funerare descoperite în pădure reprezintă o parte importantă din istoria localității. Autoritățile locale doresc să le pună în valoare prin amenajarea unui loc cu panouri informative. Comuna Colţi dispune de atracții turistice, precum Biserica din Aluniş, peștera tătarilor, vestigiile rupestre și Babele de la Ulmet, și colecția muzeală de chihlimbar.
