Fac parte din generația care a crescut înconjurată de discuri de vinil, practic încă din ziua în care m-am născut. După câțiva ani, am renunțat la aceste obiecte, iar vinilurile au fost uitate într-un colț sau păstrate cu grijă. În ultimii ani, colecția mea de discuri a fost reactivată, la impulsul unui cadou, iar acum se pare că nu sunt singurul entuziast. La nivel mondial, vânzările de viniluri au atins în 2025 cifra de 1 miliard de euro, în creștere cu 10% față de anul anterior. Voi explica acest fenomen datorită pasiunii mele, deținând o colecție impresionantă de peste 2000 de titluri, inclusiv rarități.
Vinilul în perioada comunistă era o conexiune cu Occidentul
Discurile din copilărie… au fost mai multe. De la discuri pentru cei mici, dintre care preferate au fost Familia Chiț-Chiț și Copiii Căpitanului Grant, până la colecția tatălui meu, variată și eclectică. Îmi amintesc de formații precum ZZ Top, Simon and Garfunkel, Led Zeppelin III, Rolling Stones, Climax Blues Band, Eric Clapton. Totul ascultând pe un pick-up Tesla cehoslovac, însoțit de boxe.
Discurile se comercializau în principal pe piața neoficială, aduse din Occident, și se vindeau la prețuri considerabile, uneori ajungând la câteva sute de lei, în condițiile în care un salariu normal era de aproximativ 1500-2000 de lei. Astfel, dintr-un salariu puteai cumpăra 3-4 discuri de calitate, reprezentând formații importante ale anilor ’60-’70 din Occident.
La frații bulgari, sârbi sau ruși, existau discuri cu aceleași formații din Occident, dar calitatea era mai redusă, însă muzica era totuși accesibilă. Românii nu cumpărau doar pentru muzică; era reprezentarea Occidentului pe o plăcuță de vinil.
Am zgâriat numeroase discuri ale tatălui meu și am avut parte de câteva zgârieturi și pe propriile mele discuri. În plus, am suferit câte o pățanie cu ace de redare. La radio nu puteai asculta nimic. Într-o lume gri, dorința de a avea o bere și de a asculta muzica preferată putea fi compromisă dacă discurile erau zgâriate sau stricate de mine, copilul curios.
Perioada în care acest obicei s-a estompat
În timpul tranziției, au apărut casetofoanele, aduse din străinătate sau Turcia. Casetele au devenit principalele mijloace de redare. Raritățile se căutau pe piața de second hand, iar despre tarabele de casete s-a scris mult. Ulterior, au apărut CD-urile, oferind o alternativă compactă și portabilă, ușor de transportat și de ascultat în afara casei, însă cu fragilitatea caracteristică acestor dispozitive.
Au urmat fișierele MP3, iar percepția asupra vinilurilor a părea să fie înlocuită complet. În Occident, pasionații continuă să colecționeze viniluri, dar fenomenul nu mai are amploarea din trecut și este considerat mai mult o excentricitate.
Revirimul vinilurilor
Totul a început pentru mine cu un pick-up japonez modern, echipat cu servo și laser. Am ascultat inițial colecția veche a tatălui meu. Apoi, într-o zi, am vizitat OLX-ul pentru o carte și am dat peste colecția de viniluri a unui admirator al picturilor mele, care voia să scape de ea. Colecția includea discuri cu muzică țigănească din România și Balcani, flamenco și alte genuri, toate rare și interesante.
Aveau prețuri mici, între 5 și 15 euro, un adevărat chilipir pentru colecționari. Am cumpărat cât am putut, iar dorința a continuat. Oriunde mergeam, procurând discuri, fie în sudul Franței, fie în satul uitat al unui bătrân ce deținea peste 20.000 de viniluri rare, cu prețuri incredibil de mici. Am făcut cumpărături și în Marsilia, cu discuri din Africa, și în Istanbul, unde am descoperit discuri de muzică turcească și rarități din recolonii franceze din Tunisia, Maroc, Liban. Această pasiune m-a dus în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, unde adesea cumpăr câte câteva discuri la fiecare călătorie.
Starea colecției în România
Pe platformele de vânzare second hand, prețurile pentru discuri sunt de obicei ridicate, uneori exagerate. În plus, românii tind să practice supraprețuri, triplând prețul inițial. Totuși, există și oameni sinceri, dispusi să vândă la preț corect sau să facă troc cu colecționari. Târgurile tradiționale, precum Valea Cascadelor, Târgul din Vitan sau cel din Constanța, oferă alternative pentru achiziții. De asemenea, anticarilor le poți face schimb sau poți cumpăra direct de la ei discuri valoroase și rarități, uneori schimbând albume sau realizând copertă pentru discuri.
Un alt canal important îl reprezintă platforma internațională Discogs, unde se pot găsi viniluri unicat. Totuși, transportul a devenit mai costisitor în ultimul timp, odată cu creșterea tarifelor poștale pentru expedieri de discuri.
De ce a reapărut pasiunea pentru discuri de vinil?
Probabil, pandemia a contribuit la această revenire, mulți oameni redescoperindu-și pasiunea pentru colecționarea vinilurilor. Ascultarea unui disc de pe vinil reprezintă un ritual: trebuie să îl plasezi pe pick-up, să potrivești acul, și să te bucuri de muzică într-un mod diferit, mai autentic. Acest proces implică și o anumită atenție, ceea ce face ca experiența să fie plină de farmec și să te ajute să te deconectezi de rutina cotidiană.
Un alt motiv pentru această renaștere poate fi faptul că un disc de vinil, în special ca obiect de colecție sau cadou, rămâne o investiție valoroasă, a cărei valoare nu scade și, uneori, crește odată cu trecerea timpului. În plus, deschiderea spre lumea muzicii în magazinele specializate poate dezvălui titluri și artiști noi, despre care nu știai până acum, iar această descoperire poate deveni o adevărată pasiune.
Într-o lume în care muzica este accesibilă la un click distanță, alegerea de a păstra farmecul și autenticitatea vinilurilor poate fi o metodă de a-ți păstra sufletul și de a trăi experiențe muzicale autentice.
