Pentru tânăra generație, sărbătoarea Crăciunului este asociată cu vacanța, reuniuni de familie, colinde, filme tematice și daruri. În perioada comunistă din România, această festivitate a fost treptat înlăturată din viața publică. Deși nu a fost interzisă direct prin legislație, a fost lipsită de semnificație, până când, oficial, a fost considerată o zi obișnuită din calendar. În locul său, regimul a susținut un înlocuitor: Moș Gerilă.
Această transformare a fost parte a unui plan mai amplu de control ideologic. Crăciunul avea o conotație religioasă, fiind asociat cu nașterea lui Iisus Hristos, iar regimul comunist promova ateismul. Pentru a diminua influența credinței, simbolurile religioase au fost înlocuite cu variante „neutre”, aparent inofensive, dar profund politizate.
De ce Moș Crăciun nu era acceptat de regim
Moș Crăciun nu simboliza doar un personaj care aduce daruri. El reprezenta o tradiție creștină și o continuitate culturală percepută ca periculoasă de regimul comunist. Începând cu anii 1948–1950, Moș Crăciun a fost exclus din discursul public, iar aparițiile lui au fost înlocuite cu Moș Gerilă, personaj importat din Uniunea Sovietică.
Moș Gerilă era o adaptare a lui Ded Moroz, o figură creată în special pentru a substitui personajele religioase din festivitățile de iarnă din Rusia. Spre deosebire de Moș Crăciun, el nu avea legătură cu credința, colindele sau nașterea Domnului. Apărea de Revelion, nu de Crăciun, și aducea daruri într-un cadru complet secularizat.
Bradul de Crăciun devine „pom de iarnă”
Nu numai personajele au fost schimbate, ci și termenii. „Bradul de Crăciun” a fost redenumit „pom de iarnă”, iar cadourile nu mai erau asociate cu seara de Ajun, ci cu noaptea de Revelion. Această modificare de vocabular nu era întâmplătoare: scopul era eliminarea oricărei legături cu simbolurile religioase.
Gama de cadouri era restrânsă și strict controlată. În mass-media se promovau produse considerate adecvate: haine simple, obiecte de uz casnic sau bilete la evenimente organizate de stat. Jucăriile occidentale lipseau, iar dorințele copiilor erau modelate de disponibilitate, nu de imaginație sau publicitate.
Televiziunea și presa aveau un rol crucial în redefinirea sărbătorilor. Pe 25 decembrie, grilele de programe nu includeau niciun program special. Nu se transmiteau slujbe religioase, colinde sau filme cu tematică spirituală. În schimb, Revelionul devenea centrul festiv al sezonului rece.
Era difuzată muzică de divertisment, folclorică și ușoară, scheciuri, spectacole cu actori populari și artişti renumiți. Totul era reglementat cu strictețe: vestimentația, discursul, chiar și accesoriile. Actorii nu aveau voie să poarte bijuterii vizibile, considerate semne de exces sau frivolitate.
Viața privată versus cea oficială
Deși Crăciunul dispăruse din spațiul public, continua să fie celebrat în cercurile private. Mulți oameni păstrau tradiția în familie, mergeau la biserică sau primeau colindători, deși această practică nu era încurajată oficial. Actori precum Ion Dichiseanu au povestit că au păstrat obiceiul colindelor în propriile case, în ciuda restricțiilor politice.
Această diferență între ceea ce era permis oficial și ceea ce se întâmpla în realitate evidenția că obiceiurile tradiționale erau profund înrădăcinate, chiar și sub un regim autoritar.
Ziarele din perioada comunistă ignorau în totalitate Crăciunul. La 25 decembrie apăreau articole despre agricultură, industrie, planuri de producție sau laudă la adresa conducerii. Nu existau urări de sărbători, mesaje pentru cititori sau referiri la Nașterea Domnului. Această absență reflectă modul în care funcționa controlul ideologic: ce nu era menționat oficial, nu exista în realitate.
Revenirea la normalitate după 1989
Căderea regimului comunist a dus la reinstaurarea naturală a lui Moș Crăciun și a sărbătorii de Crăciun în viața publică, fără decizii speciale sau explicări oficiale. Tradițiile fuseseră păstrate în secret și doar puse în așteptare.
Pentru generația Z, această perioadă poate părea greu de imaginat. Totuși, ea ilustrează motivul pentru care, pentru părinți și bunici, Crăciunul are o semnificație profundă: nu este doar o festivitate, ci și un simbol al libertății recâștigate.
ÎNȚELEGEREA ISTORICĂ:
Cum era vremea în Ajun de Crăciun în București acum un deceniu. Temperaturile de primăvară au amânat ninsorile
De la tradiționalele colaci și mere la boxe și YouTube. Cum evoluează colindatul în 2025, de la sat la oraș și la nivel global
