La sfârșitul lunii noiembrie 2025, am instalat distribuitia Linux Fedora pe laptopul de serviciu. Plănuiam de aproximativ două luni să realizez această schimbare, iar ideea trecerii la Linux mă frământa de mult timp, doar că nu apăruse ocazia potrivită. Anterior, am utilizat Fedora în medii virtuale pe Windows și eram familiarizat cu sistemul.

De ce acum? Pentru un motiv foarte simplu. Chiar dacă nu folosesc multe aplicații, cei 16 GB de RAM ai laptopului au devenit insuficienți pentru funcționarea cu Windows 11. Sistemul rulează lent, iar memoria utilizată de proces acumulează adesea peste 80%, chiar și în activități obișnuite. În unele situații, mai rare, laptopul s-a repornit în mod neașteptat, fără alte explicații.

Este vorba despre un laptop de 14 inch, suplu și ușor, ideal pentru luarea de notițe în timpul evenimentelor, atât naționale, cât și internaționale. Memoria RAM este integrată direct pe placa de bază, ceea ce înseamnă că nu poate fi extinsă sau înlocuită. În această situație, schimbarea sistemului de operare a devenit o soluție mai logică decât să tolerez problemele constante de performanță.

Motivul principal a fost lipsa de memorie RAM, la care s-au adăugat dificultățile persistente în actualizările Windows și erorile driverelor, precum și ideea promovată de Microsoft, că Windows va deveni un sistem de operare orientat pe inteligență artificială. Deși accept tehnologia AI ca instrument sau serviciu, nu o doresc integrată la nivelul sistemului de operare, cu procese constante în fundal. Mi se pare excesivă pentru nevoile mele, mai ales din punct de vedere al confidențialității.

Fedora Workstation: instalare și configurare

Inițial, intenționam să șterg complet Windows-ul de pe laptopul de serviciu, dar după o evaluare rapidă a scenariilor posibile, am ales să realizez instalarea în mod dual-boot, pentru a putea folosi ambele sisteme în același timp. Am redus partiția existentă pe SSD, am creat spațiu nealocat și am instalat distribuitia Linux. Procesul a fost intuitiv, iar sistemul a funcționat imediat după instalare.

Primul lucru pe care l-am configurat a fost repozitionarea butoanelor clasice de minimize, maximize și închidere în Firefox, care lipseau în configurația implicită a interfeței GNOME. Operațiunea a durat aproximativ o oră. Ulterior, am configurat bara de aplicații, am stabilizat și personalizat scurtăturile pentru cele mai folosite programe, o activitate ce a durat în jur de două ore.

Mai târziu, am personalizat și Chrome, pentru a adăuga butoanele minimize, maximize și închidere, durând aproximativ o oră. De ce un alt browser? Pentru că în Fedora, WhatsApp nu are aplicație nativă și trebuie utilizat din browser.

Astfel, am instalat WhatsApp și Facebook în browser pentru a le avea la îndemână. O aplicație pe care o folosesc ocazional, a funcționat doar în Google Chrome, așa că am instalat și acest browser. După prima încercare nereușită de configurare, am folosit meniul contextual pentru a accesa funcțiile majore ale ferestrelor.

La birou, conectarea la rețeaua Wi-Fi s-a dovedit mai dificilă decât anticipasem. Deși parola era corectă, sistemul refuza conectarea în mod repetat, iar fereastra de autentificare apărea constant.

Inițial, am presupus că problema era la router, însă am eliminat rapid această variantă. În final, am șters rețeaua wireless din setări, am repornit laptopul și, după reintroducerea parolei, conexiunea a funcționat fără probleme. Bluetooth-ul a fost simplu și nu a prezentat dificultăți.

Imprimantele de rețea au fost detectate automat, conectându-mă ușor la imprimanta din redacție.

Tastatura în limba română a generat câteva dificultăți, nu la adăugare, ci din cauza variatelor layout-uri disponibile. După câteva încercări și documentare, am descoperit că trebuie să folosesc varianta „Standard”.

De asemenea, combinațiile de taste pentru schimbarea limbii s-au modificat. Shortcut-ul obișnuit Alt + Shift nu funcționa, așa că am adoptat Windows + Space. În privința capturilor de ecran, combinația clasică Windows + Shift + S nu există în Fedora, aici fiind Fn + PrintScreen sau doar PrintScreen pe Ubuntu. Aceste schimbări necesită adaptare, însă oferă o proceduralitate mai simplă.

Gestionarea multiplei monitoare a fost simplă. Utilizând ecranul laptopului și două monitoare externe, am reușit să configurez rapid și să le folosesc eficient, similar cu Windows, chiar dacă meniurile și setările diferă.

Instalarea Steam și rularea jocului CSGO2 s-au desfășurat decent, chiar dacă, ocazional, au avut loc blocaje sau scăderi de performanță din cauza hardware-ului laptopului de birou. Jocul refuză uneori să pornească pe monitor extern, posibil din cauza rezoluției și ratei de refresh a acestuia.

După configurare, sistemul s-a stabilizat și nu a mai apărut nicio problemă. Pentru activitatea de scris, cu ocazională editare foto și video, Linux s-a integrat natural. Singurele lipsuri percepute sunt în domeniul editării video, unde opțiunile încă nu sunt suficiente, nici Kdenlive, nici Shotcut, nefiind convingătoare momentan.

Linux: experiență și ajustări

După trei săptămâni, am instalat Fedora Workstation și pe al doilea laptop. A fost mai mult un exercițiu de consolidare a cunoștințelor și o reîntărire a proceselor învățate, decât o necesitate reală. După instalare, sistemul a rămas nepersonalizat, limitați la aranjarea barei și scurtăturile esențiale.

Pe data de 29 decembrie, am instalat Ubuntu pe desktop. Procesul a fost similar cu Fedora, însă după finalizare, am întâmpinat dificultăți legate de timpul de boot și de meniul de start. A fost nevoie să dezactivez Fast Boot din BIOS, să ajusteze setările de boot și să reconfigurez interfața GNOME pentru a obține performanțe satisfăcătoare.

Am instalat LMStudio pentru AI local, însă integrarea a fost dificilă și a necesitat aproape două ore de intervenție în terminal, până am reușit să o adaug în sistem și să-i creez scurtăturile în bara de acces.

La final, pe 30 decembrie, am început redactarea acestui text folosind Linux. Sistemul funcționa în parametri acceptabili, dar nu perfectiune.

Compararea Windows și Linux după o experiență de creare

Din analiza distribuțiilor Linux, Ubuntu pare să ofere, la prima vedere, un ecosistem mai vast de aplicații față de Fedora, mai ales pentru utilizatorii obișnuiți. Deși nu toate aplicațiile populare sunt disponibile direct în magazinele dedicate, ecosistemul este mai flexibil. De exemplu, WhatsApp nu este listat în App Center, dar poate fi instalat din terminal, ceea ce reflectă filozofia Linux: aproape orice este posibil, chiar dacă nu cu un singur click.

Principala diferență față de Windows este fragmentarea controlată. Ubuntu și Fedora sunt două interpretări diferite ale aceleiași fundații Linux, cu cicluri diferite de actualizare, priorități și decizii legate de pachete, drivere și adoptarea noutăților. Fedora țintește rapid noutățile, fiind mai modern, în timp ce Ubuntu are o abordare mai conservatoare și predictibilă. Diferența nu ține de calitate, ci de filozofie și de publicul vizat.

Această diversitate poate fi confuză pentru cei obișnuiți cu Windows, unde există un singur sistem de operare și o direcție clară. În Linux, utilizatorul trebuie să aleagă distribuția potrivită, iar această libertate implică responsabilitatea de a înțelege mai bine opțiunile disponibile.

Terminalul reprezintă un instrument esențial și nu este opțional în realitate. Poți folosi Linux fără să-l deschizi în primele etape, dar mai devreme sau mai târziu, vei ajunge necesar pentru sarcini avansate. În Windows, terminalul este marginal pentru majoritatea utilizatorilor, în timp ce în Linux devine o componentă firească a workflow-ului.

Un alt aspect important este filozofia de bază. Pe Linux, nu există un cont centralizat în cloud legat de sistem, iar toate datele și setările sunt locale. Sistemul este gratuit, fără licențe sau activări ascunse, iar controlul rămâne la utilizator.

Procesul de instalare este simplu pe ambele distribuții, însă după instalare, interfața și modul de interacțiune diferă fundamental de Windows. Aceasta necesită o etapă de învățare și adaptare, implicând o schimbare de paradigmă în gestionarea sistemului de operare. Timpul investit în această tranziție oferă o înțelegere mai profundă și responsabilitatea asupra propriului sistem.

Actualizările sunt prezente în Linux, dar nu sunt agresive și nu întrerup fluxul activităților. În experiența avută, acestea funcționează stabil și previzibil, fără a afecta negativ productivitatea.

Relația cu performanța este diferită. În Linux, dacă sistemul devine lent, există o explicație clară și se poate detecta rapid procesul problematic. Sistemul transparent oferă utilizatorului control și posibilitatea de intervenție directă.

Consistența aplicațiilor în Windows se traduce printr-un aspect uniform. În Linux, fiecare aplicație poate aborda interfața diferit, ceea ce reflectă libertatea în alegere, dar și o varietate de standarde de calitate și finisare.

Acestea fiind spuse, după doar o lună de utilizare, cele mai importante diferențe sunt percepute în aceste aspecte.

Linux: concluzii preliminare

În privința trecerii la Linux, răspunsul este DA, cu condiția să fii dispus să înveți și să te adaptezi. Procesul necesită timp și răbdare, iar uneori, lucrurile nu funcționează din prima încercare.

Linux nu este pentru toți, însă pentru cei dispuși să iasă din zona de confort și să înțeleagă sistemele de operare în profunzime, poate fi o alternativă solidă. Nu promite confort instant, dar oferă control și libertate pe termen lung.

Este opțiunea ideală pentru programatori, utilizatori ce doresc control total, pasionați de tehnologie interesați de procesul de învățare, sau pentru cei preocupați de confidențialitate și transparență. Poate fi și soluția pentru un laptop mai vechi, incapabil să ruleze Windows modern. Pentru utilizatorii care preferă funcționare fără bătăi de cap, Linux nu este întotdeauna drumul rapid, ci o alegere conștientă, ce implică implicare și răbdare, dar și satisfacție pe termen lung.