Prin urmare, singura variantă pentru asigurarea păcii și a unei prosperități relative pe continentul european o reprezintă stabilirea unui obiectiv strategic: confruntarea, la același nivel, cu logistică militară rusă evaluată la un trilion de dolari. În prezent, această opțiune este posibilă. În cel mult 18 luni, va deveni nefiziologică și inutilă.
Conflictul ruso-ucrainean nu evoluează în avantajul Kyiv-ului. Forțele Federației Ruse se apropie de preluarea orașului Pokrovsk, ceea ce ar elimina un important centru logistic pentru armata ucraineană în Donbas și ar conduce la pierderea unui alt oraș-fortăreață. În prezent, Ucraina controlează doar aproximativ 20% din regiunea Donbas, rămase doar trei orașe majore: Kostiantinivka, Sloviansk și Kramatorsk.
Această zonă reprezintă nu numai centrul principal de resurse naturale și industrie pentru Ucraina, ci și o regiune de mare importanță strategică. Din Donbas, trupele ruse pot extinde ofensiva către alte localități ucrainene, în principal cele mai puțin fortificate și mai expuse din punct de vedere topografic.
Pentru a menține pozițiile actuale, Ucraina a depus eforturi umane și financiare considerabile în ultimele luni. În 2025, cheltuielile militare ale țării sunt estimate între 100 și 110 miliarde de dolari, aproximativ jumătate din PIB-ul național. La aceste sume se adaugă circa 250 de miliarde de dolari provenite din împrumuturi și ajutoare militare. În special, sprijinul sub formă de împrumuturi a crescut după intervenția Statelor Unite, odată cu instalarea lui Donald Trump la președinție, Statele Unite întrerupând orice suport militar direct și oferind ajutoare doar prin intermediul împrumuturilor. Datoria publică a Ucrainei a ajuns la aproape 20% din PIB, iar raportul datorie PIB s-a dublat față de începutul conflictului.
Sprijinul stabil stammen din Europa
Singura sursă sigură și stabilă pentru Ucraina o reprezintă contribuțiile aliaților europeni. Până în prezent, aceștia au alocat aproape 173,5 miliarde de euro, dintre care 63,2 miliarde au fost pentru echipamente militare. Potrivit estimărilor Institutului Kiel, până în iunie 2025, ajutorul european pentru Ucraina ajunge la circa 138 miliarde de euro, acoperind sprijin militar, umanitar și financiar. Pentru anul 2026, se preconizează că această sumă va fi între 30 și 40 miliarde de euro.
Deși aceste fonduri par semnificative, în realitate ele sunt insuficiente pentru a susține efortul de război al Ucrainei și pentru a preveni colapsul economic al țării.
O alternativă de finanțare ar fi utilizarea fondurilor blocate ale Federației Ruse în băncile europene, gestionate în majoritate de Euroclear în Belgia, în suma de 195 de miliarde de euro. Liderii europeni nu au reușit încă să se pună de acord asupra alocării acestor resurse Ucrainei. Belgia a solicitat garanții pentru a împărți costurile în cazul unui eventual proces internațional împotriva Rusiei, însă alte state membre UE nu sunt încă dispuse să accepte o solidaritate de acest nivel. Activele rusești blocate continuă să fie neatinse, iar dobânzile generate de acestea nu revin integral Ucrainei. În 2024, dobânzile transferate au totalizat 1,55 miliarde de euro, iar în 2025 până în prezent, 1,47 miliarde, o fracțiune infimă din totalul dobânzilor generate de activele blocate. În 2024, totalul dobânzilor a fost de 6,9 miliarde de euro, adică doar 22,4% din totalul dobânzilor generate anul trecut.
Se estimează că, dacă toate activele Euroclear ar fi transferate, Ucraina ar mai avea nevoie de aproximativ 230 de miliarde de dolari pentru efortul de război din 2026. În prezent, nu există soluții clare pentru obținerea acestor fonduri, iar perspectiva de deblocare a activelor rusești până la sfârșitul lui 2025 încă nu pare realizabilă. La nivelul liderilor europeni nu s-a consolidat încă un acord în acest sens.
Câtă finanțare este necesară
Recent, un studiu al The Economist indică faptul că Ucraina ar avea nevoie de aproximativ 390 miliarde de dolari pentru acoperirea deficitului și continuarea conflictului. Dezvoltarea ar sugera ca statele NATO să contribuie anual cu între 0,2% și 0,4% din PIB pentru susținerea acestei necesități.
Chiar dacă aceste sume par mari în valori absolute, raportate la PIB-ul statelor NATO, impactul este mai moderat. Acest nivel de suport ar necesita un consens comun pentru a evita ca Ucraina să piardă conflictul și pentru a accepta eventuale costuri ce ar putea fi împărțite uniform în cazul în care activitățile rusești asupra activelor confiscate vor fi în cele din urmă admise în instanțele internaționale.
Este relevant de menționat că România nu a inițiat încă o astfel de discuție. Împărțirea aportului de 0,2% din PIB pentru Ucraina și posibilitatea despăgubirii Rusiei pentru activele înghețate, peste câțiva ani, când se vor încheia procesele internaționale, rămâne o opțiune neagresivă încă neexploatată.
Contribuția României
Până în prezent, România a alocat Ucrainei aproximativ 1,5 miliarde de euro în patru ani, conform Consiliului Fiscal, reprezentând 0,2% din PIB-ul anterior anului 2021. La o estimare anualizată, aceasta înseamnă circa 0,005% din PIB, sumă redusă, în condițiile unui PIB mai mic cu 11% față de prezent. Sprijinul este modest în comparație cu efortul total de ajutor pentru Ucraina.
O posibilitate din ce în ce mai discutată în Uniunea Europeană este emiterea pe piețele internaționale a unor obligațiuni garantate de Banca Centrală Europeană. Această măsură, utilizată anterior pentru combaterea efectelor pandemiei și pentru finanțarea achizițiilor militare, are potențialul de a susține financiar efortul de război. Totuși, creșterea deficitului bugetar și presiunile asupra economiilor naționale ridică întrebări privind sustenabilitatea unei astfel de soluții.
Costul unei astfel de acțiuni excede impactul literal, fiind mai mult un efort de solidaritate și de menținere a rezilienței în fața agresiunii ruse.
De ce merită acest efort
Este esențial să înțelegem motivul pentru care justificăm aceste cheltuieli. Lipsa unui sprijin adecvat ar putea permite Federației Ruse să cucerească întregul Donbas, ceea ce ar reprezenta doar un pas spre capitularea totală a Ucrainei. O Ucraină învinsă ar constitui un precedent periculos pentru întreaga Europă.
Soluțiile sunt complexe și dificil de acceptat, însă alternativ, consecințele sunt și mai grave. Se vehiculează, în mod adesea, că Rusia este slăbită, afectată de atacurile ucrainene asupra infrastructurii energetice, sancțiuni și decimări ale trupelor, fiind aproape de colaps. Însă realitatea este diferită: între 2022 și 2025, Rusia a cheltuit peste 500 miliarde de dolari pentru efortul de război, peste dublul cheltuielilor NATO pentru Ucraina. În 2025, suma alocată de Rusia pentru acest scop a atins un nivel record de 94 miliarde de dolari.
Deși Europa nu dispune de un sistem centralizat de alocare a fondurilor, anumite țări, precum Norvegia și Suedia, au anunțat contribuții importante pentru anul 2026. Totuși, actul de achiziție al armamentelor de către UE rămâne fragmentat, cu proceduri și sisteme diferite între statele membre. Federația Rusă, în schimb, folosește un sistem unitar, însă învechit și corupt.
De asemenea, Rusia extinde utilizarea dronelor integrate pe fibră optică, imposibil de detectat, iar Ucraina încearcă să dezvolte tehnologii similare. În același timp, controlul asupra metalelor rare și parteneriatul cu China oferă Rusiei un avantaj în tehnologie și producție, influențând capacitatea de război.
Companii energetice precum Gazprom, Rosatom și Lukoil au investit peste 300 de miliarde de dolari în cercetare și dezvoltare pentru capacități militare.
Prețul libertății, costul armamentului
Pentru menținerea unui echilibru pe front, statele europene trebuie să producă și să furnizeze Ucrainei cel puțin aceleași volume ca și Federația Rusă: 60.000 drone, 1.500 tancuri, 3.000 vehicule blindate și 3.000 rachete cu rază lungă de acțiune anual.
Este o sumă considerabilă sau nu? Depinde de perspectiva de evaluare. În orice caz, aceasta reprezintă prețul libertății și al efortului de a menține la distanță mașinăria militară rusă.
În timp ce Rusia își întărește forțele, iar China împinge înainte, europenii se confruntă cu impasul în utilizarea activelor blocate ale Rusiei, resurse insuficiente pentru susținerea Ucrainei. După sancțiunile împotriva companiilor chineze, precum rafinăriile Lukoil și importurile de componente militare, tensiunea persistă, iar colaborarea ruso-chineză continuă, chiar dacă cu sancțiuni simbolice.
Dacă Europa nu va adopta o strategie rapidă de sprijin pentru Ucraina, în maxim 18 luni, va fi pierdut întregul Donbas. Vladimir Putin va fi dispus să inițieze negocieri de pace, însă acestea vor aduce acorduri dezavantajoase pentru Ucraina. În cazul unui succes rus deplin, agresiunea asupra întregii regiuni va escalada, iar consecințele pentru stabilitatea europeană vor fi devastatoare.
Provocarea esențială rămâne stabilirea unui obiectiv comun: confruntarea cu logistica de război rusească evaluată la un trilion de dolari. În prezent, această opțiune este încă viabilă, însă, după 18 luni, va deveni inutilă.
*Text inițial publicat pe Contributors.
