Deși reducerea strictă a deficitului bugetar este unanim recunoscută ca prioritate, eforturile politice pentru atingerea acestui obiectiv devin din ce în ce mai dificile din cauza lipsorii unui consens între cele patru formațiuni politice cu perspective economice diferite, menționează economistul Laurian Lungu într-un comentariu transmis HotNews.
După alegerile prezidențiale, liderii politici au optat pentru implementarea rapidă a unui pachet de majorări de taxe și apoi au așteptat, sperând că dinamica economică îi va ajuta să evite reducerea cheltuielilor, însă creșterea excesivă a acestora a amplificat deficitul bugetar. Această strategie fiscală ne-a adus în prezent într-un nou ‘punct mort’.
La începutul lunii iunie, am publicat un articol cu un set de măsuri posibile, inclusiv proiecții detaliate până în 2031. Principiile simple vizau creșteri de taxe indirecte pentru obținerea de venituri imediate, împreună cu plafonarea contribuțiilor din alte domenii, reducerea cu 1 punct procentual a acestora, păstrarea impozitului pe dividende – pentru protejarea consumului – și, obligatoriu, diminuarea cheltuielilor publice.
Este vorba despre un pachet cu o abordare economică, nu contabilă, cu măsuri care sprijină corecția bugetară și susțin parțial consumul, explică Lungu.
Datele privind execuția bugetară din septembrie indică o situație fără precedent: în ciuda majorărilor din vară la TVA și accize, veniturile bugetare din aceste componente, calculate ca medie mobilă pe 12 luni, au înregistrat scăderi reale, remarcă economistul.
Deși veniturile din TVA și accize continuă să avanseze în septembrie cu 2,6% și, respectiv, 12,5% în termeni reali, această dinamică încetinește mai mult decât în lunile anterioare.
„Este foarte probabil ca impactul marginal al noilor taxe ce vor intra în vigoare la începutul anului 2026 asupra veniturilor fiscale să fie mai redus decât estimările actuale”, adaugă Lungu.
El recomandă o reevaluare a planului de ajustare fiscală, pentru includerea măsurilor care să stimuleze creșterea economică. „Majorarea impozitului pe dividende poate fi evitată. Excluderea de la plata contribuțiilor de asigurare pentru pensiile din pilonul 2 și cele private – nejustificată din punct de vedere economic – și plafonarea acestor contribuții pentru alte categorii de venituri. Aceste măsuri vor sprijini consumul. Eliminarea impozitului pe cifra de afaceri ar putea stimula investițiile”, propune Lungu ca soluții alternative.
Economia României se apropie de vârful curbei Laffer, unde orice creștere de taxe duce la reducerea veniturilor bugetare
Toate aceste măsuri prezintă un raport cost-beneficiu ridicat și, în esență, reduc veniturile viitoare ale bugetului prin deprecierea activității economice actuale. În contextul actual, implementarea lor în 2026 ar fi dificilă, însă discuțiile pot fi inițiate pentru aplicarea lor în 2027.
Semnele din piață indică o încetinire a economiei României încă din septembrie, cu efecte mai accentuate. Proiecțiile recente de creștere pentru acest an, de 1% conform FMI sau 0,6% conform Comisiei Naționale de Prognoză, par prea optimiste în actualul context. Aceste estimări influențează și proiecțiile privind deficitul și avansul economic din 2026, ambele fiind greu de realizat. La o inflație de 10%, menținerea completă a anumitor cheltuieli bugetare în 2026, necesară pentru atingerea țintei de deficit, va fi tot mai complicată, mai ales în condițiile tensiunilor sociale în creștere. La acestea se adaugă riscul unor șocuri negative externe, precum cele pe piețele de capital. Cu o datorie în creștere și cu nevoia de finanțare accentuată, costul indirect al acestor fenomene va crește, vulnerabilizând și mai mult situația bugetară a țării.
Recent, autoritățile s-au concentrat, justificat, pe evitarea condiționalităților macroeconomice care ar fi putut duce la suspendarea fondurilor europene în anul următor. Însă, consolidarea bugetară necesită reducerea semnificativă a cheltuielilor în termene scurte, oricât de dificilă ar părea această sarcină. Spațiul fiscal pentru noi creșteri de taxe este din ce în ce mai limitat, iar semnele din execuția bugetară indică faptul că economia României se află aproape de vârful curbei Laffer, unde orice majorare de taxe determină, de fapt, scăderea veniturilor totale ale bugetului.
Timpul rămas pentru a reforma traiectoria deficitului bugetar, conform planului actual, devine tot mai redus. Probabilitatea ca România să-și reducă deficitul prin creștere economică organică, diminuând treptat cheltuielile bugetare estimate la 44% din PIB pentru acest an, devine din ce în ce mai mică. Este imperativ ca România să aplice măsuri de creștere economică, stabilitate politică și decizii coerente din punct de vedere economic, pentru a evita o corecție bugetară forțată de piață, cel puțin până la finalul anului 2026.
