Paracetamolul, unul dintre cele mai comune medicamente utilizate la nivel global, ajunge frecvent în râuri și lacuri după eliminarea din organism. Stațiile de epurare nu sunt încă pregătite pentru a elimina complet aceste substanțe, iar impactul asupra mediului devine tot mai clar.
Multe persoane utilizează frecvent paracetamol pentru ameliorarea durerilor de cap. Totuși, doar o parte din substanță ajunge în circulație, în timp ce restul este eliminat prin urină și deversat în sistemul de canalizare.
Cum pătrunde paracetamolul în apă
Deși cea mai mare parte a paracetamolului este absorbită în organism, circa 5% este eliminată imediat în forma sa inițială. În aproximativ 24 de ore, până la 95% din doză este excretată după procesarea hepatică. Acest proces aparent simplu are consecințe globale. Studii arată că paracetamolul se regăsește tot mai frecvent în resursele de apă din întreaga lume.
În Regatul Unit, în râul Tamisa, s-au constatat concentrații de aproximativ 1 microgram pe litru. Niveluri similare au fost detectate și în alte țări europene, precum Serbia și Spania. În Kenya, în râul Nairobi, concentrațiile au ajuns până la 16 micrograme pe litru, un nivel suficient de ridicat pentru a influența organismele acvatice. De asemenea, s-au raportat concentrații crescute în Asia.
De ce nu este complet eliminat
Chiar dacă aproximativ 81% din apelor uzate din Uniunea Europeană sunt colectate și tratate, majoritatea stațiilor de epurare nu sunt echipate pentru a elimina substanțe mici precum paracetamolul.
Aceste microcontaminante sunt prezente în concentrații extrem de reduse, dar pot avea efecte semnificative. În expresie, cantitățile sunt comparabile cu un cub de zahăr într-o piscină olimpică.
Impactul paracetamolului asupra ecosistemelor
În mediu, paracetamolul își păstrează efectele. Organismele acvatice sunt adesea mai sensibile decât oamenii la aceste substanțe.
Studiile indică faptul că peștii pot suferi leziuni hepatice chiar și la concentrații foarte mici. În alte situații, expunerea la câteva micrograme pe litru poate provoca malformații ale embrionilor și poate reduce rata de supraviețuire cu până la 90%.
Spitalele, o sursă importantă de poluare
Alături de gospodării, instituțiile medicale contribuie semnificativ la această problemă. Cantitățile mari de medicamente utilizate ajung în sistemul de canalizare și, implicit, în stațiile de epurare.
În Oslo, de exemplu, două unități medicale au generat aproximativ 12% din volumul total de paracetamol din apele uzate locale. Studii realizate în Statele Unite arată că acest medicament este printre cele mai frecvent detectate în apele reziduale din spitale.
Creșterea consumului și riscul de contaminare
Odată cu creșterea utilizării medicamentelor la nivel mondial, se înregistrează o majorare și a concentrației de mici contaminanți din apă.
Deși tehnologiile de tratare au evoluat și au redus nivelurile din anii ’90, problema persistă și riscă să se agraveze.
Originea surselor de apă potabilă
În unele state europene, precum Suedia și Irlanda, până la 80% din apa pentru consum provine din râuri și lacuri. Din acest motiv, protecția acestor surse devine crucială.
Uniunea Europeană lucrează la modernizarea stațiilor de epurare, care ar urma să fie actualizate până în anul 2045.
Una dintre metodele promițătoare este ozonizarea, un proces care utilizează ozonul pentru a descompune poluanții din apă. Paracetamolul poate fi eliminat eficient prin această tehnologie, deși toate substanțele nu reacționează la fel.
Limitările soluțiilor curente
Ozonizarea nu reprezintă o soluție perfectă. Necesită volume mari de ozon, ceea ce crește costurile, iar în anumite situații poate genera compuși secundari mai toxici. În plus, anumite substanțe, precum PFAS, nu pot fi eradicate prin această metodă.
Consumul de medicamente continuă să crească, iar impactul asupra mediului devine tot mai vizibil. Pentru a proteja resursele de apă, este necesară modernizarea infrastructurii și adoptarea unei abordări mai responsabile în utilizarea medicamentelor.
Problema nu mai constă în prezența acestor substanțe în apă, ci în viteza cu care reușim să limităm efectele lor adverse.
