Jurnalistul Dan Andronic a publicat o carte importantă, „Complexul Înaltei Porți”, o analiză a realității politice și psihologice. El afirmă că „Înalta Poartă” nu este doar un simbol geografic al Imperiului Otoman, ci mult mai mult.
Într-un nou articol, jurnalistul Dan Andronic a evidențiat aspecte istorice esențiale, concentrându-se pe cartea sa, „Complexul Înaltei Porți”. De-a lungul secolelor, conducătorii Țărilor Române au fost influențați de o putere străină. Pentru a-și menține o anumită autonomie, au fost nevoiți să plătească tribut și să manifeste supunere.
Deși această supunere era evidentă prin plăți anuale și alte ofrande, costul moral al acestei dependențe era ascuns.
„Prețul ascuns al acestei supuneri era renunțarea la autodeterminare și internalizarea nevoii de aprobare înainte de orice acțiune. Dar, se pare că nimic nu s-a schimbat”, a afirmat jurnalistul.
Dan Andronic: „«Complexul Înaltei Porți» constă în șiruri de delegații oficiale, care se întorc cu promisiuni, indicații și interesele altora.”
Directorul editorial al publicației Evenimentul Zilei, Dan Andronic, analizează istoria, concentrându-se inițial pe evenimentele din Țările Române de la începutul secolului al XVIII-lea. Apoi, se referă la „Poarta” de la Moscova din 1945, unde tributul a luat o formă diferită: petrol, uraniu și ascultare politică.
„După 1711 în Moldova și 1716 în Țara Românească, fanarioții au devenit factorii principali ai administrației. Ei nu veneau să dezvolte țara, ci să extragă resurse în beneficiul Înaltei Porți și al rețelelor lor clientelare. Importanța unui domnitor era măsurată prin abilitatea de a menține bunăvoința stăpânilor de la Istanbul. Acest model a supraviețuit dispariției dominației otomane.”
(…) „După 1989, în locul Înaltei Porți au apărut cancelariile occidentale și structurile internaționale, care, sub pretextul parteneriatului, solicită alinierea la priorități care nu întotdeauna coincid cu interesele naționale.”, a adăugat jurnalistul.
„Complexul Înaltei Porți” se manifestă în prezent prin „șiruri de delegații oficiale care se întorc cu promisiuni, indicații și interesele altora”. Dan Andronic observă că politicienii români par preocupați de a fi considerați importanți, „și, la fel ca boierii de altădată, se grăbesc să-și declare loialitatea înainte de a ști ce li se va cere”.
„Această atitudine a perpetuat servilismul și a slăbit spiritul politic al elitei românești”
Tributul actual nu mai constă în galbeni, ci în concesionarea resurselor, în acceptarea unor politici economice defavorabile și în cedarea unor active strategice sub numele de „investiții străine”, conform analizei jurnalistului.
„De aceea, trebuie să supraviețuim prin protejarea de o putere mare. Aceasta chiar cu prețul libertății de decizie, pentru că mai bine decid alții decât să ne asumăm riscul de a decide singuri. Această atitudine a perpetuat servilismul și a slăbit forța politică a elitei românești”, a continuat Dan Andronic.
Jurnalistul afirmă că România va fi independentă atunci când va dezvolta o cultură politică bazată pe negocierea din poziții de forță.
„România va fi cu adevărat independentă nu atunci când nu va mai depinde militar sau economic de nimeni – imposibil într-o lume interconectată – ci atunci când își va construi o cultură politică bazată pe negociere din poziții de forță. Modelul Poloniei, nu cel al Ungariei, poate fi replicat”, concluzionează autorul cărții.
În final, jurnalistul subliniază că volumul „Complexul Înaltei Porți” este o realitate concretă.
