Contextul istoric al zilei de 1 decembrie 1918 a fost perceput diferit în partea maghiară. Opinia populației române, majoritară în Transilvania, de a se uni cu Regatul României, a reprezentat începutul simbolic al sfârșitului, iar Tratatul de la Trianon, recunoscând această unire, a devenit „o traumă” în conștiința colectivă maghiară.
„Data de 1 decembrie constituie o zi de doliu în istoria națiunii maghiare, fiind ziua în care Transilvania a fost separată de Ungaria. Pentru unii (n.r. – România), reprezintă ocazia de bucurie, în timp ce pentru cealaltă parte, cea maghiară, simbolizează pierdere și durere.”
„Trauma Trianonului”
Acestea sunt cuvintele directorului general al Institutului pentru Cercetarea Maghiarilor, Gabriella Lezsák, într-o conferință desfășurată luni, în capitala maghiară, Budapest, cu ocazia zilei de 1 decembrie.
Discuția a vizat implicarea militarilor secui (așa-numita Divizie Secuiască) în episodul numit de aceștia „trauma Trianonului”.
„Divizia Secuiască reprezintă un simbol al curajului, perseverenței și unității”, a afirmat Lezsák, precizând că „este esențial ca trauma Trianonului să fie prezentată tinerilor și publicului larg într-un mod care să întărească identitatea”.
Potrivit acesteia, estul Transilvaniei, lipsit, după prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, de o autoritate centralizată, a rezistat atacurilor trupelor române datorită Diviziei Secuiești.
De asemenea, istoricul militar Zoltán Babucs, cercetător în cadrul Centrului de Studii Istorice al Institutului pentru Cercetarea Maghiarilor, a menționat că destrămarea Imperiului Austro-Ungar nu s-a produs din vină proprie, ci a fost rezultatul politicii militare a Antantei.
„O crimă istorică, inacceptabilă”
El a adăugat că „Guvernul Károlyi a comis o infracțiune istorică, inacceptabilă” și a subliniat că nu poate fi justificat faptul că, în noiembrie 1918, militarii întorși de pe front au fost dezarmați și li s-au confiscat armele.
„Acei 1,2 milioane de militari maghiari ar fi putut împiedica intrarea trupelor de ocupație (n.r. – cele române), dacă nu li s-ar fi confiscat armele de către Károlyi”.
Barna Gottfried, expert al Institutului și Muzeului de Istorie Militară al Ministerului Apărării din Ungaria, l-a caracterizat pe Károlyi drept un „politician lipsit de abilitate și nepotrivit”.
El a explicat că dispozitivele de ochire au fost demontate de pe tunurile destinate unităților respective, iar secuii au fost nevoiți să procure grenade și proiectile de artilerie în schimbul a 3000 de țigări, la Budapesta.
Între timp, partea română se pregătea „pentru preluarea Transilvaniei”. În contrast, partea maghiară a fost luată prin surprindere.
Moderatorul conferinței a afirmat că Divizia Secuiască a fost prinsă între forțele române și ofensiva comuniștilor maghiari, „care percepeau secuii drept o amenințare internă potențială”.
Context istoric
1 decembrie 1918 este ziua în care, la Alba Iulia, Adunarea Națională a Românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș a proclamat Unirea cu Regatul României. În Transilvania, această decizie a fost adoptată de reprezentanții aleși ai românilor, cei mai numeroși din punct de vedere demografic.
În contextul prăbușirii Imperiului Austro-Ungar, națiunile din fostul imperiu și-au format propriile state naționale, precum cehii, slovacii, croații și alții.
De asemenea, românii din Transilvania au profitat de această situație și au decis alipirea la România, un moment crucial în istoria noastră. În timpul dominatiei Imperiului Austro-Ungar, românii din Transilvania nu aveau reprezentare politică, cu atât mai puțin autonomie.
Pentru Ungaria, ziua de 1 decembrie simbolizează „zi de durere”, după cum au menționat participanții la conferința din Budapesta, pentru că marchează începutul pierderii Transilvaniei. În conștiința maghiară, această dată este asociată cu tragedia națională denumită „Trianon”. În 1920, Tratatul de la Trianon a confirmat destrămarea Imperiului Austro-Ungar și pierderea Transilvaniei în favoarea României.


