„Vă imaginați că cineva vă oferă 170.000 de dolari? Și dacă, după un minut, aceași sumă vă este remise din nou?” Acesta este exercițiul de imaginație sugerat de The Guardian pentru a descrie imaginea unei „mașini de bani uriașă”: compania petrolieră de stat din Arabia Saudită, cel mai mare producător mondial de petrol și gaze din anul precedent.
Fluxul constant de resurse financiare susține economia regatului autoritar, care alocă sume uriașe pentru subvenții la combustibili fosili pentru cetățeni, proiecte de soft power, precum Campionatul Mondial de fotbal, și construcții impresionante.
Dar acesta este și motivul pentru care eforturile de accelerare a măsurilor climatice, în special reducerea dependenței globale de combustibili fosili, sunt percepute ca o amenințare fundamentală pentru Arabia Saudită, pentru economia sa și chiar pentru familia regală care guvernează.
De decenii, Arabia Saudită a luptat intens pentru a bloca și întârzia acțiunile internaționale împotriva schimbărilor climatice – o „barieră diplomatică” care susține că renunțarea la combustibili fosili este o iluzie. Opoziția sa a persistat chiar înainte de summitul climatic Cop30 al ONU din Brazilia, însă țara face acum o schimbare radicală către energia regenerabilă la nivel intern.
O altă contradicție este că retenția în acțiunile climatice agravează efectele asupra unui regat deșertic extrem de vulnerabil la încălzirea globală, unde cei 36 de milioane de locuitori se confruntă deja cu condiții dificile de trai, relatată de publicația britanică.
Cum pot fi interpretate aceste contradicții și cum pot națiunile disperate să depășească obstacolele Arabiei Saudite în lupta împotriva crizei climatice, care deja ucide o persoană pe minut? „Saudiții nu sunt nebuni”, afirmă Karim Elgendy, specialist în climă și energie în Orientul Mijlociu. „Dar nu doresc să devină un stat eșuat”.
Vârful de lance
Arabia Saudită a fost aproape de a dilua tratatul mondial al ONU privind clima încă de acum trei decenii. Alden Meyer, expert în politică climatică și energetică, își amintește momentul în care saudiții și kuweitienii protestau vehement în sala ONU din New York, încercând să împiedice adoptarea tratatului. În ciuda rezistenței, acordul a fost aprobat.
„Dar asta se poate realiza doar dacă sunt câteva țări”, afirmă Meyer. De atunci, Arabia Saudită a coordonat o rezistență activă în rândul grupului arab și al altor actori cheie, având rezultate notabile. „Ei au fost liderii în organizarea opoziției”, explică el.
O victorie timpurie și esențială pentru Arabia Saudită și aliatele sale din OPEC, care are bogate rezerve de petrol, a fost blocarea utilizării votului pentru decizii în negocierile ONU privind climă, în schimbul necesității unui consens pentru aprobare.
„Această impasizare nu a fost niciodată depășită. Ea conferă o influență disproporționată celor care nu sunt de acord, ceea ce servește interesele Arabiei Saudite”, menționează un raport al Climate Social Science Network, care subliniază că această situație „îngheață” negocierile.
Deținând dreptul de veto, Arabia Saudită a blocat progresul în negocierile climatice din trecut, dominând regulile procedurale complexe pentru a controla procesul și a limita implementarea măsurilor ambițioase, conform raportului citat de The Guardian.
Au fost adoptate diverse tactici de obstrucție, de la contestarea agendelor până la refuzul de a discuta teme considerate inadmissibile, precum eliminarea treptată a combustibililor fosili, sau acuzarea altor părți că trebuie compensate pentru pierderile rezultate din reducerea vânzărilor de petrol.
Întârzierea devine un obiectiv strategic. În 2020, în timpul pandemiei COVID-19, Arabia Saudită s-a opus vehement negocierilor virtuale. „Ei excelează în aceste tactici”, afirmă dr. Joanna Depledge, de la Universitatea din Cambridge.
Araba Saudită invocă și argumente generale, precum că țări precum SUA, Rusia și Marea Britanie au emis emisii de carbon de-a lungul timpului și trebuie să poarte responsabilitatea principală pentru acțiunea climatică, în timp ce ea vinde petrolul pentru a finanța dezvoltarea internă, în timp ce alte națiuni îl ard eficient.
„Diluați, slăbiți, eliminați”
În ultimii ani, tactici de obstrucție din partea Arabiei Saudite au fost extinse de la negocierile climatice și la alte întruniri internaționale pentru mediu. Astfel, un proiect de reducere a producției de plastic, susținut de peste 100 de țări, a fost sabotată în august, după opoziția Arabiei Saudite și a aliaților săi care au blocat și votul în acest sens.
Un acord istoric privind taxa pe carbon pentru transportul maritim a fost blocat în octombrie, după ce Arabia Saudită, care susținea inițial acest vot, a cerut amânarea deliberării, sub presiunea SUA. La summitul ONU privind seceta din 2024, țările participante nu au reușit să ajungă la un angajament comun, deoarece țara gazdă a refuzat orice menționare a climei în documente.
Acest atac vast asupra inițiativelor climatice a fost caracterizat de Meyer ca o „barieră de demolare” a eforturilor globale de protecție a mediului, afirmând că „ei continuă în această direcție”.
Arabia Saudită a făcut eforturi constante pentru a diminua influența rapoartelor IPCC, obstacolează menționări clare despre „zero net” și încearcă să dilueze formulările din aceste documente, deși are un obiectiv de zero emisii nete pentru 2060.
Un exemplu de succes al politicii de obstrucție saudită este faptul că au fost necesari 28 de ani de negocieri COP pentru a incluzi pentru prima dată mențiunea „combustibili fosili” în decizia summitului COP28 din Dubai, în 2023, fapt care a stârnit reacții negative din partea oficialilor saudiți.
Deținerea monopolului asupra resurselor energetice
Este dificil de înțeles amploarea eforturilor Arabiei Saudite de a apăra interesele naționale, ținând cont că Aramco a fost cel mai mare producător mondial de petrol și gaze în 2024, iar rezervele dovedite de petrol ale regatului sunt a doua ca mărime din lume, după Venezuela.
Petrolul saudit este foarte accesibil, cu costuri de extragere de doar 2 dolari pe baril, potrivit directorului Aramco, Amin Nasser, însă acesta s-a vândut recent între 60 și 80 de dolari, generând profituri uriașe. În perioada 2016-2023, compania a realizat un profit de 250 de milioane de dolari zilnic, devenind cea mai profitabilă societate din lume.
„Arabia Saudită urmărește să împiedice reacția globală la schimbările climatice, considerând-o o amenințare pentru propria economie”, consideră dr. Joanna Depledge.
„Națiunea se bazează pe exportul de petrol pentru a susține stabilitatea internă și influența externă”, afirmă istoricul Nils Gilman, într-un articol recent. Regatul a cheltuit mai mult pe subvenții pentru combustibili fosili decât pe sănătate în 2023.
„Obiectivul nu este de a elimina treptat combustibilii fosili, ci de a deține monopolul asupra acestora pe măsură ce oferta globală se reduce”, mai adaugă Gilman.
Arabia Saudită depune eforturi pentru menținerea unui flux constant de clienți, chiar și în contextul decarbonizării globale. În 2023, s-a dezvăluit un plan de investiții pentru a stimula cererea de petrol și gaze naturale în alte regiuni, precum Africa, alimentând dependența națiunilor de produsele saudiților.
Veniturile din petrol contribuie cu 60% la bugetul național, chiar dacă acest procent scade față de 90% acum un deceniu, pe fondul eforturilor de diversificare în cadrul planului Vision 2030.
Este un proiect de un trilion de dolari, cu Neom în valoare de 500 de miliarde, plus alte investiții în infrastructură și turism, dar pentru a-și echilibra bugetul, Arabia Saudită are nevoie de prețul petrolului de 96 de dolari pe baril. „Obiectivul principal al Vision 2030 este reducerea dependenței de petrol”, afirmă economistul Ziad Daoud. Cu toate acestea, „țara devine din ce în ce mai dependentă de petrol”.
„Un plan în trei pași”
Karim Elgendy, conducătorul Institutului Carboun, explică că aparentele contradicții în politica petrolieră a Arabiei Saudite pot fi clarificate dacă vedem strategia ca fiind un plan în trei etape.
Regatul și-a dorit întotdeauna să păstreze veniturile din petrol, însă, în jurul anului 2021, și-a dat seama că tranziția energiei verzi este inevitabilă. De atunci, strategia s-a adaptat și este acum mai degrabă o abordare tripartită.
„Primul element este întârzierea accelerației globale în domeniul energiei verzi”, afirmă Elgendy. „Al doilea este decarbonizarea internă, prin crearea unei capacități energetic regenerabile mai eficiente, precum energia solară și eoliană, și dezvoltarea unei industrii de vehicule electrice.”
Aceasta reduce și consumul intern de petrol, al patrulea cel mai mare din lume, generând miliare de dolari din exporturi.
„Al treilea element, continuă Elgendy, este vânzarea intensivă a fiecărui baril pentru a finanța tranziția către o economie diversificată și decarbonizată, înainte ca alte națiuni să înceteze să-l cumpere”, explică specialistul.
„Arabia Saudită vrea să fie o națiune verde, un actor important în economia climatică emergentă, dar fundamentele financiare actuale le susțin”, spune el.
Regatul promovează și conceptul unei „economii circulare a carbonului”, argumentând că petrolul nu este esențial, ci emisiile de gaze cu efect de seră sunt cele periculoase pentru climă.
În ansamblu, eforturile naționale ale Arabiei Saudite în domeniul mediului sunt considerate, de observatori externați, ca fiind „insuficiente” sau în stadiu de proiecte nefinalizate.
„La limita condițiilor de trai”
O analiză a The Guardian, bazată pe studii recente, ilustrează efectele încălzirii globale asupra populației din regat. „Parametrii de mediu ai Arabiei Saudite sunt deja la limite ale suportabilității”, indică un raport al Universității de Știință și Tehnologie King Abdullah (Kaust) și Kapsarc din 2023. Este una dintre cele mai afectate țări de pe glob.
Raportul evidențiază că o creștere de 3 grade Celsius a temperaturii globale, estimată pentru 2100, ar avea consecințe grave asupra durabilității și sănătății societății saudite și ar putea provoca o criză de existență. În ultimii ani, temperatura medie a crescut cu 2,2°C între 1979 și 2019, cu aproape trei ori mai rapid decât media globală. Verile toride devin din ce în ce mai intense, cu temperaturi în creștere cu 2,6°C în aceeași perioadă.
Evenimente importante, precum pelerinajul Hajj, au fost deja afectate de valurile extreme de căldură, cu cel puțin 1.300 de decese în 2024 din cauza caniculei. Scenariile cele mai pesimiste prevăd valuri de căldură devastatoare cu temperaturi de până la 56°C sau mai mult, persistând câteva săptămâni și chiar luni.
Chiar și dacă emisiile mondiale sunt reduse și creșterea temperaturii este limitată la 2°C, Arabia Saudită ar putea înregistra o creștere de de 13 ori a mortalității cauzate de caniculă, această valoare ajungând până la 63 de ori în scenarii extrem de negative. Orașe precum Jeddah și Dammam se confruntă și cu riscul de căldură umedă, mai mortală decât cea uscată.
Seceta extremă este o problemă majoră, iar inundațiile rapide, din ce în ce mai frecvente, provoacă și ele pierderi și decese. Peste 80% din populație trăiește în zone urbane vulnerabile la astfel de fenomene, iar Riad а fost martorul a peste 10 inundații în ultimele trei decenii, cu peste 160 de decese și pierderi socio-economice semnificative.
Creșterea nivelului mării afectează porturile strategice Ras Tanura și Yanbu, utilizate pentru exporturile totale de petrol în valoare de 214 miliarde de dolari în 2023. În timp ce bogăția Arabiei Saudite permite utilizarea avansată a tehnologiilor de adaptare, dependența de combustibili fosili perpetuează cercul vicios al poluării și emisiilor de gaze cu efect de seră.
„Întrebarea fundamentală va fi dacă Arabia Saudită poate să se adapteze la schimbările climatice, atunci când chiar și ieșirea din casă devine o amenințare fizică”, afirmă expertul american Alden Meyer.
Sursă foto: Dreamstime.com
