Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite importă nisip din Australia, China sau Belgia, un paradox aparent dificil de înțeles la prima vedere. Deși sunt acoperite de deșerturi extinse, aceste state din Golful Persic se confruntă cu o problemă tot mai acută. Nisipul din deșert nu este adecvat pentru construcții moderne, iar megaprojectele de infrastructură necesită materiale cu proprietăți foarte precise.
Acest fenomen scoate în evidență o realitate mai largă, evidențiată de cercetători și organizații globale: lumea se confruntă cu un deficit mondial de nisip pentru construcții, în ciuda unei aparente abondense a acestui material.
Deșerturile din Arabia Saudită sau Peninsula Arabică sunt bogate în nisip, însă granulele sale sunt preponderent prea rotunde și netede. Eroziunea eroziunea cauzată de vânt, de-a lungul mileniilor, a transformat aceste particule în granule fine care nu aderă eficient în beton, conform Timesofindia.com.
Betonul este format din trei componente esențiale: ciment, apă și agregate, reprezentând până la 80% din volum, materiale precum pietrișul și nisipul cu granule aspre și unghiulare, capabile să asigure o structură rezistentă. Nisipul deșertic, lipsit de asperități, nu favorizează aderenta necesară pentru rezistența și longevitatea betonului.
Conform studiilor citate de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, doar o mică fracțiune din nisipul mondial este potrivit pentru construcții, în condițiile în care populația globală consumă anual aproximativ 50 de miliarde de tone de nisip.
Originea nisipului „adecvat” pentru beton
Nisipul optim pentru construcții provine, de regulă, din albiile râurilor, lacurilor și fundurile marine, unde apa modelează granule mai mari, aspre și cu formă unghiulară. Acest tip de nisip aderă eficient la ciment, facilitând obținerea betonului necesar pentru zgârie-nori, poduri și infrastructuri esențiale.
Așa cum menționează jurnalistul Vince Beiser, autorul volumului The World in a Grain, utilizarea nisipului din deșert pentru beton este ca și cum „ai încerca să construiești dintr-un teanc de bile, nu din cărămizi”.
De-a lungul timpului, Australia s-a afirmat ca unul dintre principalii furnizori de nisip de construcție de calitate superioară. Potrivit OEC World, în 2023 Australia a exportat nisip în valoare de 273 de milioane de dolari, fiind al doilea exportator mondial ca mărime.
În același an, Arabia Saudită a importat nisip natural pentru construcții din Australia, decizie care reflectă dependența regatului de materiale conforme standardelor internaționale, esențiale pentru proiectele sale de infrastructură de amploare.
Construirea cu nisip importat: exemplul turnului Burj Khalifa
Paradoxul nu se limitează doar la Arabia Saudită. Emiratele Arabe Unite se confruntă cu aceeași problemă, în special în orașe precum Dubai și Abu Dhabi.
Un exemplu emblematic este Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume, cu o înălțime de 828 de metri. Construcția sa a necesitat aproximativ 330 de milioane de litri de beton, iar nisipul deșertic local s-a dovedit a fi total nepotrivit. Astfel, constructorii au recurs la nisip importat, inclusiv din Australia, pentru a garanta rezistența structurală a edificiului.
Nisipul este folosit în Emiratele Arabe Unite nu doar pentru zgârie-nori, ci și la producția de sticlă, insulițe artificiale precum Palm Jumeirah și pentru refacerea plajelor turistice.
Conform ONU, doar proiectul Palm Jumeirah a consumat peste 186 de milioane de metri cubi de nisip marin, epuizând rapid resursele locale.
Planul Vision 2030 al Arabiei Saudite accelerează necesitatea materialelor de construcție de înaltă calitate. Proiecte precum NEOM, The Line, Proiectul Golfului sau Qiddiya solicită cantități uriașe de beton și respectarea unor standarde extrem de ridicate.
În acest context, importul de nisip nu reprezintă doar o preferință, ci o necesitate strategică, fără de care dezvoltarea orașelor inteligente și a infrastructurii moderne ar fi imposibilă.
Dependența statelor din Golf de nisipul importat evidențiează o problemă globală. UNEP avertizează asupra unei adevărate „crize a nisipului”, cauzată de extracția excesivă și nereglementată, ce duce la degradarea mediului, eroziunea râurilor și pierderea biodiversității.
