Lansări de rachete iraniene noaptea, deasupra Cisiordaniei. Imaginea surprinde momentul în care rachete balistice iraniene sunt vizibile pe cerul nopții deasupra Hebronului.
Ascunse de noapte, atacurile iraniene au o strategie complexă care depășește simplul aspect vizual.
În confruntările recente dintre Israel și Iran, un tipar clar se conturează în strategia Teheranului: atacuri nocturne.
Barajele repetate de rachete lansate de Iran pe timpul nopții nu sunt un accident – reflectă o strategie militară și tehnologică elaborată, menită să surprindă și să creeze panică.
Alegerea atacurilor nocturne se datorează mai multor factori: o combinație de constrângeri tehnice, necesități militare și război psihologic.
Spre deosebire de avioane, rachetele se bazează pe combustibil propriu, inclusiv oxidant, pentru propulsie.
Această necesitate transportă combustibil și oxidant pentru arderea necesară propulsiei, componente esențiale în sistemele lor.
Acest aspect face ca rachetele balistice să fie clasificate în funcție de tipul de combustibil folosit: lichid și solid, fiecare cu implicații strategice distincte.
Combustibil lichid: Puterea, cu riscuri evidente
Rachetele iraniene cu rază lungă de acțiune, inclusiv familia Shahab, folosesc de regulă combustibil lichid.
Aceste rachete impun un proces complex de alimentare pre-lansare, ce implică două rezervoare separate – combustibil și oxidant.
Procedeele sunt anevoioase, periculoase și necesită infrastructură statică de lansare și personal tehnic.
Această etapă de alimentare devine un punc vulnerabil, în special sub observația sateliților inamici și a avioanelor de recunoaștere.
Pentru a reduce riscul de detectare și atac, Iranul preferă deseori misiuni de alimentare nocturne, când vizibilitatea este redusă.
Combustibil solid: Flexibilitate și mobilitate
În schimb, rachetele cu rază scurtă și medie de acțiune, precum Fateh-110 și Zolfaghar, se bazează pe combustibil solid.
Aceste sisteme sunt deja încărcate, un amestec solid de combustibil și oxidant stocat în corpul rachetei.
Ele sunt de obicei ușor de depozitat și de transportat, gata de operaționalizare, fapt ce le face favorizate pentru atacuri surprinzătoare și manevre descentralizate.
Cu toate acestea, o dată declanșate, rachetele cu combustibil solid nu pot fi oprite; lansarea este ireversibilă, un compromis pentru mobilitate și viteză.
O strategie modelată de tehnologie și tactică
Utilizarea consistentă de către Iran a lansărilor nocturne nu este un act aleator.
Aceasta evidențiază o doctrină militară complexă, care ia în considerare aspectele tehnice, oportunitățile strategice și dinamica psihologică a conflictului.
Combinând rachete cu combustibil solid și lichid, platforme mobile de lansare și acoperirea nopții, Iranul a elaborat un sistem care priorizează supraviețuirea, surprinderea și impactul psihologic, chiar și în caz de ratări.
În continuarea eforturilor de descurajare și apărare, momentul lansării este la fel de important ca racheta în sine.
