Curtea Constituțională a României a decis, prin Decizia nr. 357/2025, că legea privind măsurile bugetare și fiscale, pentru care Executivul și-a asumat responsabilitatea în iulie, respectă Constituția.
Marți, CCR a respins contestația AUR privind legea „de austeritate”, adoptată prin angajarea răspunderii guvernamentale.
Executivul și-a asumat responsabilitatea, la 7 iunie, în Parlament, pentru primul pachet de măsuri fiscale. Ulterior, AUR a depus o moțiune de cenzură, respinsă pe 14 iulie.
CCR: Legea criticată a fost elaborată pentru a consolida sustenabilitatea financiară a României, ajutând la corectarea durabilă a deficitului excesiv.
Contestatarii au arătat că deficitul bugetar excesiv este o problemă reglementată de Uniunea Europeană (Articolul 126 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene). Măsurile de corectare a deficitului sunt parte a angajamentelor României față de UE. Stabilirea acestor linii directoare de politică externă este responsabilitatea președintelui, iar guvernul are un rol executiv. Cu toate acestea, guvernul a stabilit, unilateral, scopul legii ca fiind corectarea durabilă a deficitului și consolidarea sustenabilității financiare, o decizie care nu poate fi luată doar de executiv, lipsind implicarea președintelui, responsabil pentru angajamentele externe ale statului.
Curtea a constatat că proiectul de lege vizat vizează măsuri bugetare și fiscale, modificând diverse acte normative, inclusiv OUG nr. 77/2009 privind jocurile de noroc. Modificările sunt justificate de obiectivul creșterii veniturilor statului. Complexitatea aspectelor abordate nu contravine Constituției, întrucât toate modificările vizează același scop: consolidarea sustenabilității financiare. Deși în alte cazuri CCR a criticat caracterul eterogen al proiectelor adoptate prin angajarea răspunderii guvernamentale, în acest caz a remarcat coerența și unitatea măsurilor.
Curtea a reiterat că angajarea răspunderii este un instrument legal, iar controlul CCR se limitează la conformitatea cu normele fundamentale, nu la oportunitatea deciziei guvernamentale.
În ceea ce privește lipsa urgenței, Curtea a remarcat că, deși deficitul bugetar este cunoscut din anii anteriori, agravarea situației justifică adoptarea rapidă a măsurilor. Având în vedere că o ordonanță de urgență nu putea fi utilizată pentru introducerea contribuției de sănătate aplicabile pensiilor, angajarea răspunderii era singura cale legală. Întârzierile la punerea în aplicare a unor prevederi nu afectează urgența măsurilor principale.
Criticând legea adoptată prin angajarea răspunderii, contestatarii au menționat modificările fiscale majore, lipsa unei justificări clare și a unei consultări publice adecvate, încălcând principiul proporționalității. Ei au mai evidențiat lipsa evaluării alternativelor mai puțin restrictive, a unor măsuri compensatorii pentru grupurile vulnerabile și a unei perioade de tranziție, rezultate nocive pentru drepturile cetățenilor.
Curtea a respins criticile, argumentând că aspectele menționate sunt opțiuni politice, neafectând constituționalitatea. Motivarea din expunerea de motive nu face parte din aria de responsabilitate a CCR, rolul Curții fiind interpretativ și auxiliar în raport cu legea. Consultarea publică nu este o cerință constituțională, ci o opțiune conform Legii nr. 52/2003, lege neaplicabilă pentru inițiativele legislative adoptate prin angajarea răspunderii guvernamentale.
Motivarea CCR poate fi accesată AICI.
