Fostul ministru al finanțelor din 2024 a criticat fostul prim-ministru pentru deficitul bugetar. Marcel Boloș a reiterat acuzațiile împotriva lui Marcel Ciolacu, ridicând din nou problema deficitului bugetar din anul respectiv.
De data aceasta, Boloș a folosit o formulă inedită, însă problema centrală rămâne deficitul bugetar și gestionarea sa de către foștii demnitari. Amândoi, atât Boloș cât și Ciolacu, aveau obligația de a limita creșterea deficitului.
Aceștia nu au făcut-o din motive diferite. Nu era necesar ca Boloș să se refere la aspecte anatomice în contextul criticii. Era evident pentru public că investițiile reprezentau o prioritate pentru Ciolacu, față de controlul deficitului. O abordare economică hazardată, eronată și naivă care acum costă România. Mai ales că investițiile publice nu au avut un impact semnificativ asupra creșterii economice, și nici nu au generat o producție care să compenseze importurile.
Boloș încearcă să sublinieze responsabilitatea fostului prim-ministru pentru deficitul financiar dezastruos, însă responsabilitatea nu este doar una.
Analizând datele din 2024, guvernul a atins practic nivelul deficitului bugetar estimat pentru întregul an în august. În septembrie, deficitul a depășit semnificativ ținta anuală.
O așa-zisă rectificare pozitivă din septembrie a adus deficitul cu 3% peste limita de 5% din PIB.
Din septembrie 2024, deficitul a continuat să crească până la aproximativ 153 miliarde de lei, fără a lua în considerare plățile amânate. Dacă luăm în calcul și datoria din anul 2025, deficitul este aproape dublu față de ținta inițială.
Marcel Ciolacu a fost responsabil pentru creșterea fără precedent a deficitului bugetar. El ar fi trebuit să țină cont de contextul economic, inclusiv de procedura de deficit excesiv și de ratingul țării. Fostul prim-ministru s-a concentrat mai mult pe campania electorală decât pe echilibrul financiar. Se pot observa două forme de inconștiență: electorală și economică. Fostul prim-ministru a reflectat practic lipsa de responsabilitate a partidului său în gestionarea bugetului.
Și Marcel Boloș poartă o parte din responsabilitate. Ministrul finanțelor ar fi putut cenzura cheltuielile excesive, să impună măsuri preventive, sau să demisioneze. Lipsa de acțiune din partea sa creează acum un conflict public.
Tensiunile dintre Boloș și Ciolacu ilustrează dificultățile economice actuale. De asemenea, evidențiază discrepanța dintre cei ce doresc echilibrul bugetar și cei care au contribuit la deficitul actual. Nu este o problemă anatomică, ci una pur de responsabilitate.
