Denis Ciobotariu: de la pungi în picioare și cașcaval pane la visul de a fi campion cu Rapid și a juca la Campionatul Mondial

Crescând la Dinamo, cu trofee câștigate la CFR Cluj și Sepsi, fundașul central, urmând pașii tatălui său, Liviu, a acumulat deja 35 de partide pentru Rapid, club cu care își dorește să obțină titluri și să participe în competiții europene. El a împărtășit despre ce a sacrificat în copilărie și despre eforturile actuale pentru a avansa în domeniul fotbalului.

VIDEO. Denis Ciobotariu: „În 2026 îmi doresc un trofeu și calificare în cupele europene cu Rapid”

– Ce obiective ai pentru anul 2026?
– În primul rând, îmi doresc să fiu sănătos. Aceasta e prioritatea pentru toți! Apoi, aspir la performanțe. Vreau să câștig un trofeu și să ne calificăm în cupele europene. De asemenea, îmi doresc să fac parte din lotul național, precum și orice jucător aspiră.

– Rapid are șanse pentru Europa și titlu. Ar fi o surpriză dacă ar câștiga campionatul?
– E o exprimare exagerată. Am condus o mare parte din sezonul 2025 și am avut performanțe excelente. În ultimele etape, jocul nostru nu a fost la nivelul dorit, însă în cantonamentul actual ne-am pregătit intens și sunt sigur că vom avea o evoluție bună.

– La ce echipă crezi că se va da lupta pentru titlu?
– Este dificil de spus, nu vreau să menționez alte cluburi. Mă concentrez doar pe Rapid. Cred că acestea vor fi formațiile care vor fi competitive până la final, păstrând forma afișată până acum.

– Crezi că FCSB va ajunge în play-off?
– Nu mă interesează.

– Impactul sosirii la Rapid te-ar ajuta să eviți ce alte formații?
– Nu știu, probabil da.

– Vorbeam despre națională. Care sunt șansele tale de a intra în lot pentru meciul cu Turcia? Ce crezi că se va întâmpla în acest duel?
– Am încredere în propriile mele abilități. Dacă nu am credință, cine o va avea pentru mine? Cred în șansele echipei noastre naționale. Am fost selecționat o dată și am observat la antrenamente un nivel excepțional și o pregătire exemplară pentru meciuri. Totul este la superlativ.

– Crezi în destin? Tatăl tău a participat la ultimul Campionat Mondial.
– Mi-ar plăcea să fiu și eu acolo.

– Numele tău provine de la un stadion de la Mondialul din 1998, St. Denis.
– Da. Mi-aș dori foarte mult să fiu acolo. Ar reprezenta un vis împlinit. Cred cu tărie în șansele naționalei și ale mele.

Perioada în care s-a discutat despre transferul la Rapid a fost extrem de agitată și stresantă, nu mă așteptam ca totul să fie atât de tensionat. După aceea, m-am calmat și am așteptat cu nerăbdare să joc

– Denis Ciobotariu

„Galeria Rapidului este una cu adevărat specială!”

– Anul trecut erai la Sepsi, iar zvonurile despre transferul tău la Rapid au fost intense. Cum a fost acest an? Cum te-ai dezvoltat?
– Am progresat semnificativ și m-am adaptat rapid la echipă, ceea ce a fost esențial pentru că a trebuit să evoluez imediat din cauza accidentării lui Ignat. Am acumulat un număr important de meciuri și am ajuns la echipa națională. Ani buni, chiar dacă am avut și obstacole, consider că 2025 a fost un an reușit pentru mine.

– Care a fost cel mai important impact al trecerii de la Sepsi la Rapid?
– Rapidul este un club de tradiție, un nume mare. Se simte presiunea fanilor, care iubesc profund acest club. M-au impresionat momentele din trecut, când am jucat la cluburi prestigioase.

– În urmă cu 10 ani, când erai căpitan la juniorii lui Dinamo, visai să ajungi la Rapid?
– Nu, dar viața ne oferă surprize. Acum sunt rapidist și îmi doresc să rămân aici.

Denis Ciobotariu // FOTO: Ionuț Iordache (Gazeta Sporturilor)

– Te-ai vedea la FCSB?
– Nu. Momentan sunt dedicat Rapidului.

– Ai jucat pentru trei cluburi mari. Care este diferența între Dinamo, CFR Cluj și Rapid?
– Fiecare experiență a fost în contexte diferite. Dinamo era într-o perioadă dificilă, CFR Cluj avea cele mai bune rezultate, iar Rapid e o formație în ascensiune. Rapid are un mare potențial pentru a atinge cote și mai înalte.

– Ca suporteri, cum percepi aportul galeriei față de cel al fanilor de la Dinamo?
– Fanii sunt diferiți, dar fiecare galerie are unicitatea sa. Cred că Rapid are o susținere foarte pasionată, iar fanii iubesc cu adevărat echipa. Mi-au demonstrat susținerea lor de la prima zi, pentru care le mulțumesc. Mă simt privilegiat să fac parte dintr-un club atât de mare.

– Rămâi aici sau ai avut oferte pentru Polonia?
– Există discuții, dar eu sunt concentrat doar pe Rapid.

– Ai câștigat multiple trofee pentru un jucător încă tânăr…
– Nu pot crede! Parcă ieri jucam pentru echipele de juniori la CFR Cluj și Dinamo. Acum am 27 de ani.

– Mai ai mulți ani de activitate în față.
– Deși nu mai sunt chiar atât de tânăr…

– Un trofeu cu Rapid, având în vedere perioada în care nu a câștigat unul, l-ai considera mai valoros decât alte titluri din cariera ta?
– Este o realizare deosebită. Câștigarea unui trofeu reprezintă un moment memorabil pentru orice fotbalist. Toți care au bucuria de a câștiga îl aprecieză la fel. Le-am trăit pe toate cu același entuziasm.

Sper să devin unul dintre acei dinamoviști care cucerește trofee cu Rapid

– Denis Ciobotariu

„Experiența cu meniuri cu cașcaval pane m-a învățat ceva”

– Cum te percepi în afara terenului?
– Sunt o persoană calmă. În afara gazonului, mă antrenez intens. În situații actuale, toți muncim suplimentar. Viața extrasportivă e strâns legată de fotbal. Nu consum alimente nesănătoase, pentru a fi în formă maximă. Nu fac alte activități, ci trăiesc stilul de viață dedicat sportului, sănătos și satisfăcător. Sunt mulțumit de ceea ce fac și mă mențin sobru.

– Ce alimente ai renunțat cu adevărat?
– Burgeri, pizza și cartofi prăjiți.

– Lași complet deoparte aceste mâncăruri?
– Aproape deloc. O dată pe săptămână, după meciuri, pentru relaxare. Dulciurile le evit aproape complet, doar ocazional, după joc.

– Ai vreo plăcere vinovată, o gustare înainte de antrenament?
– Ca să reduc calorii? Nu. La sală, oboseala e mai mare dacă am mâncat extra. Scopul este să fiu în cea mai bună formă la meci. Dacă mănânc exces, nu mă ajută deloc.

– Care este mâncarea preferată care îți susține efortul?
– Pastele, în special cele integrale, consumate înainte de fiecare meci, fiind o sursă excelentă de carbohidrați.

– Ce alte sacrificii faci în viața de zi cu zi?
– Sunt aproape de prieteni și familie, ceea ce nu presupune sacrificiu. În schimb, evit ieșirile frecvente în oraș și consumul de alcool, fiind conștient de importanța strictei discipline sportive.

– În trecut, fotbaliștii consumau alimente mai grele, precum ceafă cu cartofi prăjiți sau fasole cu ciolan.
– Știu meniul clasic: cașcaval pane, cu ceapă și roșii. Chiar am încercat și eu, dar nu spun unde!

– Acum, diferențele sunt mari. Cum se schimbă stilul de viață?
– Intensitatea e mult mai mare, iar efortul fizic este diferit. Astfel, nu ai putea supraviețui dacă mănânci alimente grele sau nesănătoase zilnic.

– Îți imaginezi cum ar fi azi?
– Am auzit multe, și despre băutură…

– Rezistau, însă, în acele vremuri?
– Da, dar ritmul de atunci era diferit. În prezent, dacă te prinde Doku… cineva cu capacitate intensă de efort trebuie să țină pasul și să evite alimentele care pot afecta ficatul. Trecerea timpului schimbă totul.

„Tata trăiește la maximum meciurile mele”

– Consideri că ești un rapidist. Tatăl tău, cum percepe meciurile tale?
– Tatăl meu cred că e în esență un suporteriști dynamovist. A jucat acolo, a avut momente frumoase, a câștigat campionate. Viețile noastre au fost diferite, dar el urmărește toate meciurile cu maximă intensitate. Urlă și țipă acasă.

– Îl asemăn cu frații Thuram?
– Exact, ceva similar.

– Îți mai oferă sfaturi după meciuri?
– Da, mă sprijină enorm. Poate că nu-mi spune direct dacă am greșit pe teren, dar face observații după, și îmi oferă înțelepciune. E un suport moral esențial în recuperare.

– Înțelegi responsabilitatea ta ca jucător?
– Clar. Dacă adversarul mă driblează și înscrie, știu că problema e a mea. Dacă pierd mingea în poziție critică, nu înseamnă neapărat vina mea, dar spectactorii văd altfel. Multe responsabilități apar, mai ales ca fundaș sau portar, dar mă obișnuiesc cu această presiune. E dificil să fii în spatele acțiunii și să acopăr tot terenul.

– Nu ți-ar fi plăcut mai mult să fii atacant?
– Da, sincer. Dar îmi place ceea ce fac.

– Păi, poți să iei inițiativa?
– Sunt fericit cu postura mea actuală, deși uneori ar fi mai simplu să fiu și mai puțin presat.

„Am făcut sacrificii mari în copilărie, jucând cu pungi în picioare”

– Dacă nu ai fi fotbalist, ce ai fi vrut să devii?
– Este o întrebare dificilă.

– Ai visat vreodată la altceva sau ai fost destul de hotărât încă din copilărie să urmezi această cale?
– Nu știu dacă a fost vreodată sentimentul sau siguranta, dar întotdeauna am avut convingerea că voi ajunge fotbalist. Am făcut sacrificii majore pentru a ajunge aici. Tata spunea mereu: „Vei reuși dacă vei dori cu adevărat.” Am avut parte de multe obstacole, intrând și ieșind din diverse medii. Mă uit la poze cu mine din copilărie și observ că, din tot grupul, doar eu am rămas în sport. Nici nu am fost favorizat.

– De ce?
– Poate din cauza accidentărilor, a influențelor negative sau a anturajului. La început, mergeam cu metroul și vedeam copii ieșind cu țigara. La vârsta aceea, părea o nebunie pentru mine. Tata nu m-a împiedicat, dar mi-a spus clar: „Dacă vrei să faci fotbal, nu face alte chestii.” La petreceri, dacă erau înainte de meci, tata zicea să evit. Îmi explica: „Dacă vrei să fii în fotbal, trebuie să te odihnești și să te concentrezi doar pe asta.”

– În final, când va decide să se retragă, la câți ani crezi că vei fi?
– Zi și tu 40! Să-mi dai încredere.

– Tu considera că toate sacrificiile au meritat?
– Sincer, da! E un mod de viață care mă împlinește.

– Te simți bine cu alegerile făcute?
– Da, nu regret. Ajung să fiu mândru de fiecare decizie. Disciplină și hotărâre m-au ajutat. Am învățat să-mi controlez corpul și mintea, chiar și tentațiile. Mă bucur că de mic am avut forța să urmez această cale, iar motivația virgează într-un timp scurt, dar disciplina e cea care mă susține zilnic. În urmă cu un an, consumam prăjituri și băuturi, dar acum mă mențin. Disciplinează te și îți oferă rezultatele dorite.

– Nu se observă ceea ce se ascunde în spate.
– Pare mai ușor dacă nu știi cât s-a chinuit cineva. În copilărie, puneam pungi pe picioare, ca să nu pățesc ceva grav din cauza zăpezii și umidității. Nu aveam condiții excelente, dar ne-am adaptat cu toții. A fost un efort comun pentru a ajunge unde suntem acum.