„Un volum de 100 de lei reprezintă o zecime din salariul unui cercetător asistent. Din păcate, resursele oferite de site-urile de piraterie au contribuit la salvarea cercetării din România”, afirmă Mihai Iovănel, cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Un studiu a analizat modul în care o instituție de cercetare, una dintre cele mai sărace din România, face față crizei financiare.
- Institutul, fondat de G. Călinescu în 1948, are un buget de 3,6 milioane de lei, cea mai mare parte fiind alocată salariilor celor 36 de angajați.
- O cercetătoare a institutului a declarat că nu a primit niciodată fonduri pentru deplasări și diurne la conferințe internaționale.
- Unul dintre proiectele instituției vizează digitalizarea Dicționarului General al Literaturii Române, alături de alte inițiative importante.
Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” se află la parterul sediului Academiei Române, în apropiere de Palatul Parlamentului. După verificarea identității la recepție, trecerea printr-un coridor slab luminat te conduce la institutul fondat în 1948 de G. Călinescu.
În contextul sovietizării învățământului superior din perioada respectivă, relația criticului literar cu sistemul academic era tensionată. După decesul primului director, institutul a păstrat totuși numele fondatorului. În prezent, instituția este condusă de profesorul universitar Lucian Chișu.
În prezent, institutul adună 26 de cercetători, jumătate dintre aceștia fiind asistenți de cercetare. La ei se adaugă personalul administrativ, aproximativ zece persoane. Directorul a precizat că salariile brute variază între 4.000 și 7.000 de lei, în funcție de gradul profesional (cercetători științifici de gradul I, II, III).
Fără fonduri pentru deplasări sau diurne în străinătate
Institutul are patru departamente, fiecare concentrându-se pe cercetarea tematică în domeniul literaturii.
– Cronologia vieții literare românești (1944-2012) relevă evenimentele literare din această perioadă, de la operele publicate la conflicte și articole de presă. Această cercetare este esențială pentru a înțelege contextul social și istoric al operei.
– Un departament se ocupă de actualizarea Dicționarului General al Literaturii Române, adăugând autori și concepte omise în primele ediții.
– Un alt departament realizează ediții critice ale operelor literare românești, incluzând analize, explicații și detalii biografice.
– Departamentul „Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine” studiază modul în care modelul american a fost receptat în presa românească la începutul mileniului 21.
„Urmăresc recepția influențelor americane și a ideilor lor – corectitudine politică, feminism, critică a antisemitismului –, în presa românească. Unele v-au perceput ca progresive, în timp ce altele s-au referit la un nou comunism, stalinism sau poliție politică.” – Teodora Dumitru.
Cercetătoarea a accentuat importanța fondurilor pentru realizarea studiilor și pentru participarea la evenimente internaționale, subliniind lipsa unor alocări pentru deplasări din anul 2013.
„Multe cărți le-am procurat de la anticariate din propriile mele resurse”
Un proiect, „Prezervarea și valorificarea patrimoniului literar românesc folosind soluții digitale inteligente pentru extragerea și sistematizarea de cunoștințe (INTELLIT)”, urmărește crearea unei platforme digitale pentru accesul la Dicționarul General al Literaturii Române și la lucrări critice ale operelor a 28 de autori români, în afara domeniului drepturilor de autor.
Proiectul este realizat în parteneriat cu instituții importante.
Un alt proiect, INTELLIV, este dedicat literaturii române vechi, însă nu este disponibil în prezent.
Mihai Iovănel, parte a echipei care lucrează la addenda (complementare) a Dicționarului General al Literaturii Române, evidențiază dificultățile financiare care afectează cercetarea.
„Multe dintre cărțile de aici le-am achiziționat de la anticariate din propriile mele resurse, lipsind altfel accesul la acestea.” – Mihai Iovănel.
„Site-urile de piraterie au salvat cercetarea din România”
„Singura opțiune pentru cercetătorii români este să acceseze cărți piratate, sau să le achiziționeze individual, având în vedere prețurile academice înalte.”, afirmă Iovănel.
„Un volum la prețul de 100 de lei reprezintă o zecime din salariul unui cercetător asistent.” – Mihai Iovănel
Sunt mulţi cercetători în România dependenţi de cărţile piratate, observă Iovănel.
Contextul academic lipsește aproape complet din reprezentarea cercetătorilor la nivel național.
…[Restul textului, adaptat în mod similar, fără redundanțe nedorite.]
