Turisti în Italia. Imagine: Kenny Simpson | Dreamstime.com
În Munții Dolomiti, aglomerația este copleșitoare. Cozi interminabile la telescaun, locuri de campare supraaglomerate și gunoaie peste tot. Aglomerarea este mai mare decât în Milano la orele de vârf. Această presiune este insuportabilă pentru un mediu socio-natural delicat, exasperând locuitorii, care apelează la măsuri drastice pentru a atrage atenția asupra supraturismului, care nu mai afectează doar orașele de artă precum Veneția, ci învadeaza și zonele montane.
După o nouă experiență de supraaglomerare, președintele Comitetului pentru Protecția Pasurilor Dolomitice, Osvaldo Finazzer, exprimă furia și dezamăgirea într-o declarație fermă.
Esențial, Finazzer susține că pentru locuitorii din Dolomiti este mai bine să renunțe la titlul de Patrimoniu Mondial UNESCO (2009), care a amplificat parțial problema aglomerării, pentru a recăpăta liniștea.
„Poate că e vremea să renunțăm la statutul de Patrimoniu UNESCO al Dolomților, care a provocat pagube grave mediului, și să ne întoarcem la oferirea de servicii de calitate, aşa cum facem de obicei și nu la crearea unor simple vederi turistice”, scrie Finazzer, exemplificând cu lacul Braies, afectat de degradare.
„Faptul că a fost locație de filmare pentru serialul de succes Un passo dal cielo, a sporit notorietatea locului și rețelele de socializare au agravat situația, creând un ciclu vicios. Un serial popularizează o destinație accesibilă, rețelele sociale o amplifică, iar supraturismul crește popularitatea, ducând până la limitarea accesului, blamand ulterior supraturismul.”
În urmă cu câteva săptămâni, inițiativa proprietarilor terenului care traversează Muntele Seceda din Val Gardena a stârnit dezbateri. Aceştia au introdus un sistem de taxare pentru mii de turiști care trec zilnic prin zonă.
Această inițiativă controversată a evidențiat problema crescândă a coexistenței dintre turiștii numeroși și locuitorii exasperați de presiunea zilnică. Chiar și Clubul Alpin Italian, deși afirmă că turismul montan trebuie să rămână gratuit și accesibil, a evidențiat „consecințele turismului masiv necontrolat din zonele montane”.
Nu doar cele montane, după cum subliniază Finazzer. „Coasta Amalfi sau Cinque Terre sunt exemple similare”, reiterează el, „zona vândută ca imagine de carte poștală, condamnată la recunoaştere internaţională şi acum victimă a propriei popularităţi, chiar şi cu restricţii de acces, aşa cum se prevede şi pentru Dolomiti.”
Vrem să comercializăm imaginea de carte poștală a Dolomților UNESCO sau să construim o industrie turistică de calitate, unde serviciile sunt oneste, turismul respectă destinația, înțelege identitatea și cultura locurilor? Aceste două aspecte – imaginea turistică și turismul calitativ – nu pot coexista. Vezi cazul Braies, Dolomiților, Coastei Amalfi sau Cinque Terre”, încheie Finazzer.
Imagine: © Kenny Simpson | Dreamstime.com
