Cercetători au identificat un hormon cu potențial de normalizare a glicemiei în diabetul de tip 1, acționând direct asupra creierului. Această descoperire deschide perspective noi pentru tratamente, având potențialul de a reduce semnificativ sau chiar elimina necesitatea injecțiilor zilnice de insulină.
Cu peste un deceniu în urmă, cercetătorii au observat că o complicație acută a diabetului de tip 1, cetoacidoza diabetică (DKA), poate fi gestionată cu ajutorul leptinei, chiar și în absența insulinei.
O recentă analiză, publicată pe 1 august în Journal of Clinical Investigation, detaliază modul în care leptina influențează creierul și potențialul său terapeutic.
Cetoacidoza diabetică survine atunci când organismul nu mai produce insulină, declanșând descompunerea grăsimilor pentru energie. Această situație generează o acumulare periculoasă de glucoză și corpi cetonici în sânge.
În mod tradițional, medicii administrează insulină pentru tratarea acestei complicații. Însă date noi sugerează un rol crucial al creierului în declanșarea DKA atunci când insulina este insuficientă. Noile cercetări, inclusiv studii de la UW Medicine din 2011, susțin această ipoteză.
Ce rol are leptina?
Atunci când pancreasul nu mai produce insulină, creierul primește un semnal fals de epuizare a resurselor energetice, deși organismul nu este lipsit de combustibil. Acest semnal este transmis, parțial, prin scăderea nivelului de leptină în sânge.
Leptina reglează senzația de foame și greutatea. Acest hormon, produs de celulele adipoase, este transportat către creier, mai ales în hipotalamus, centrul care controlează aportul alimentar.
Când leptina este scăzută, creierul activează mecanisme ce mobilizează surse energetice alternative, inclusiv glucoza și corpurile cetonice.
În 2011, Schwartz și echipa sa au inițiat administrarea de leptină direct în creierul șobolanilor și șoarecilor cu diabet de tip 1.
Descoperire neașteptată
Inițial, nu au observat modificări semnificative. Însă, după patru zile, au constat cu uimire că nivelurile de glucoză și corpi cetonici din sângele animalelor deveniseră normale, în ciuda lipsei de insulină.
„Cel mai remarcabil aspect a fost menținerea constantă a glicemiei, indiferent de intervențiile de modificare a nivelului acesteia. Această stabilitate sugerează că creierul poate menține glicemia la un nivel normal chiar și fără insulină”, a declarat dr. Schwartz.
La acea vreme, descoperirea a suscitat interes, însă a fost dificilă de interpretat.
„Acum înțelegem mai bine un rezultat considerabil ignorat la prima sa apariție în 2011”, susține dr. Schwartz.
Echipa UW Medicine urmărește obținerea aprobării FDA pentru inițierea de studii clinice pe oameni, pentru a testa eficacitatea leptinei în normalizarea glicemiei la pacienții cu diabet de tip 1.
Rezultate pozitive ar deschide calea către terapii medicamentoase ce vizează creierul pentru tratarea diabetului de tip 1.
„Descoperirea insulinei acum 104 ani este una dintre cele mai mari progrese din secolul trecut, dar aceasta este următoarea etapă. Ar putea fi o abordare mai eficientă”, afirmă dr. Hirsch, coautor al studiului și pacient cu diabet de tip 1.
Tratamentul diabetului de tip 1 fără insulină
Administrarea insulinei constituie o sarcină semnificativă pentru pacienți și familiile lor.
„Consider că un tratament al diabetului de tip 1 fără injecții zilnice de insulină și monitorizare constantă a glicemiei ar fi ideal”, adaugă dr. Hirsch.
Influențarea creierului pentru a percepe rezervele energetice ca fiind suficient sau inhibarea neuronilor implicați în producerea glucozei și corpilor cetonici ar putea opri reacția ce duce la hiperglicemie severă și cetoacidoză diabetică.
„Această descoperire pune sub semnul întrebării viziunea acceptată decenii de zile că doar lipsa insulinei cauzează cetoacidoza diabetică. Cercetările demonstrează un rol esențial al creierului în dezechilibrul glicemic, transformându-l într-o țintă potențială pentru tratamente viitoare”, a concluzionat dr. Schwartz.
