Diagnosticul dificil al tinereții: acceptare vs. tratament religios

Darius Cojocaru
3 Citit minim
Eu sunt tânără, doar nu-s nebună. Cum accepți un diagnostic când familia încearcă să te vindece cu acatiste – HotNews.ro

O femeie de 45 de ani, diagnosticată cu tulburare bipolară de tip II de peste două decenii, împărtășește experiența sa. Ruxandra, o persoană funcțională în ciuda afecțiunii, își prezintă povestea.

  • În octombrie 2024, un proiect de jurnalism investigativ a analizat sistemul de sănătate mintală din România, evidențiind poveștile persoanelor afectate.
  • În perioada 2019-2023, peste 11.000 de români au primit diagnosticul de tulburare bipolară.

O călătorie prin întuneric și lumină

La vârsta de 25 de ani, Ruxandra a experimentat o prăbușire emoțională, declanșată de o despărțire. A intrat într-un ciclu depresiv marcat de stări intense de tristețe, somn prelungit și izolare socială.

„Avea crize de plâns din care nu se mai putea opri”, își amintește cea mai bună prietenă a Ruxandrei. Simțea că este prinsă într-un cerc vicios de gânduri negative, încăpățânată să nu se adreseze unui profesionist.

„Eu sunt tânără, doar nu-s nebună”, refuza ea să accepte ajutorul. Frica de judecăți sociale, atât de obişnuită în aceste situaţii, o obseda.

Mama ei, îngrijorată, a consultat un specialist într-o localitate rurală, care i-a prescris medicamente pentru tratarea depresiei și anxietății. Medicamentele, luate fără supraveghere medicală, au avut un rol în ameliorarea temporară a simptomelor.

Încă din anul 2003, medicamentul prescris a fost utilizat pentru tratarea depresiei și anxietății, fiind unul din cele mai utilizate antidepresive în România.

Un moment de criză

La 30 de ani, Ruxandra traversează o altă perioadă dificilă, marcată de o despărțire și de senzația de neputință și o lipsă de speranță. S-a confruntat cu gânduri suicidare, însă a avut puterea de a depăși momentul critic.

În ciuda ajutorului primit din partea celor din jur, Ruxandra a avut dificultăţi în relaţia cu sistemul medical. Nu a găsit sprijinul necesar şi nici soluţii la problemele ei.

„Doctorița mi-a spus că am 30 de ani, am casă, am serviciu, ar trebui să fiu mulțumită, ce altceva mai vreau de la viață? M-a înfuriat”, mărturisește Ruxandra.

În anii următori, Ruxandra se confruntă cu perioade de depresie, urmate de remisiuni, experimentând o gamă largă de emoții și dificultăți. Suferința ei reflectă și problemele sociale, inclusiv pierderea locului de muncă a tatălui său.

Concluziile sale privind sistemul sanitar le poate găsi doar cititorul pe site-ul Snoop.ro. 

ETICHETATE:
Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns