Drama națională a lui Dumitru Fărcaș: taragotul recuperat după pierderea nevestei în fața Ateneului

Nistor Florin
5 Citit minim
Dați-mi taragotul înapoi! Drama națională a lui Dumitru Fărcaș, rămas fără nevastă chiar în fața Ateneului

România a fost martoră la numeroase scandaluri, însă puține au avut intensitatea celui din 2014, când maestrul Dumitru Fărcaș a fost profund afectat. Sursa durerii: taragotul, instrumentul simbolic, mai vârstnic decât oricine, a dispărut chiar înainte de concert, într-un incident tipic pentru un film noir cu hoți amatori și ghinion.

Era o seară de sâmbătă, într-un eveniment de înaltă clasă, concert aniversar Gheorghe Zamfir. Fărcaș urma să urce pe scenă pentru a interpreta cu pasiune, așa cum știa el cel mai bine: să scoată emoțiile din lemn. Însă, surpriză! Când să-și ia taragotul din microbuz – era deja dispărut! Șoc, panică, palpitații, situație extremă.

„Taragotul meu e ca o soție! Suntem împreună de peste 50 de ani!”, a declarat maestrul, cu sinceritate profundă, emoționând pe toți.

Drama națională a lui Dumitru Fărcaș

Și nu era o metaforă: instrumentul avea peste 120 de ani, realizat de renumitul János Stowasser, și îl însoțise de-a lungul carierei sale artistice. Practic, dacă taragotul putea vorbi, ar fi avut mai multe povești decât un arhivar de muzeu.

Totul s-a întâmplat în fața Ateneului Român. Șoferul microbuzului a rămas pentru scurt timp în vehicul. Doar atât cât au avut nevoie niște indivizi înșelători să pună în aplicare un plan simplu. Cu vorbe dulci, atenție distrasă și ușa deschisă, hoții au reușit să fure instrumentul prețios, ascuns în geanta cu adevăratele comori muzicale ale României. Când Fărcaș a ieșit să-l ia, a găsit doar aer și liniște absolută.

Disperat, artistul a făcut un apel public, care a intrat în istorie:

„Te rog, dacă ești vreun fan, ajută-mă să recuperăm taragotul meu! E viața mea!”

Un mesaj plin de emoție, asemănător unei telenovele folclorice. În tot acest timp, poliția a examinat camerele de supraveghere, însă hoții păreau mai rapizi decât orice joc tradițional românesc.

Un instrument de valoare 5.000 €… dar de neînlocuit

Este important de precizat: taragotul nu era doar scump, ci de neînlocuit. Realizat din abanos, cu o vechime de peste o sută de ani, de către un maestru maghiar renumit, fiind comparabil cu un Stradivarius pentru taragot. Valoarea estimată era între 3.000 și 5.000 euro. În schimb, valoarea sentimentală era inestimabilă.

Fărcaș a admis că nu mai poate dormi de când și-a pierdut instrumentul. Și pe bună dreptate – un artist fără instrument e ca un pescar fără undiță.

Poliția a investigat, camerele au fost verificate, iar România aștepta cu speranță. Pentru că, în esență, nu era vorba doar despre un obiect furat, ci despre o parte semnificativă din patrimoniul muzical al națiunii. Rugămințile lui Dumitru Fărcaș au avut rezultate. Nu se știe dacă hoții au ascultat radioul, au citit ziarele sau au avut o schimbare de inimă, însă cert este un lucru: taragotul a fost recuperat și returnat proprietarului.

Procesul de întoarcere al taragotului lui Dumitru Fărcaș

După un weekend de coșmar, în care rapsodul a trăit cu sufletul în gât, instrumentul emblematic al carierei sale a fost găsit elegant, abandonat pe o bancă, pe bulevardul Basarabia. Nici măcar nu fusese aruncat. Lăsat în mod civilizat, ca un obiect conștient de valoarea sa. Hoții, deși infractori, demonstrau și ei o anumită inteligență.

Descoperirea a fost făcută de un bărbat care ieșise la alergat. A oprit cursele, a văzut taragotul, a clipit de două ori și a spus: „Asta sigur nu e pentru decor urban!”

A anunțat poliția, iar instrumentul a fost restituit Secției 1. Emoționat până la lacrimi, Dumitru Fărcaș a confirmat că este vorba despre taragotul său:

„Mi-au spus oamenii de la Poliție că au găsit un taragot pe o bancă. Mi-au trimis fotografii. L-am recunoscut imediat. E al meu!”

Artistul a recunoscut că acest incident l-a marcat profund și că experiența din București l-a făcut să-și piardă definitiv încrederea în capitală: „Sincer, nu mai vreau să aud de București pentru cel puțin câțiva ani. Am cântat apoi cu un instrument împrumutat și a fost bine, dar taragotul meu rămâne taragotul meu.”

Distribuie acest articol
Lasa un comentariu

Lasă un răspuns