„Aceasta reprezintă o realitate ignorată din cele mai înalte poziții în stat, în timp ce se amână sau se blochează finalizarea hidrocentralei și se repetă obsesiv că „mai bine vom construi parcuri fotovoltaice decât să finalizăm hidrocentrale”. Acest episod servește drept avertisment sever: fără hidroenergie, țara ar fi putut ajunge în întuneric. Dacă proiectele existente rămân blocate, pe viitor putem să nu mai avem norocul de acum. Nu mai este vorba de dezbateri. Este o chestiune de securitate energetică națională și siguranța cetățeanului. Cine refuză să accepte acest aspect devine parte din problemă”, a declarat șeful AEI într-un comunicat transmis joi, conform Agerpres.
Potrivit acestuia, hidrocentralele începute și nefinalizate reprezintă investiții publice valoroase, resurse energetice neexploatate și instrumente vitale în combaterea secetei și controlul inundațiilor.
„România se află în fața unei răscruci în gestionarea resurselor de apă, a producției interne de energie și a protecției populației împotriva fenomenelor extreme. În timp ce unele proiecte hidroenergetice au fost oprite sau amânate, realitatea ultimilor ani subliniază că necesitatea finalizării acestor lucrări a devenit mai urgentă ca niciodată. Hidrocentralele în curs de construcție și nefinalizate nu sunt doar șantiere abandonate, ci investiții publice importante, resurse energetice nevalorificate și instrumente esențiale în combaterea secetei și inundațiilor”, afirmă Chisăliță.
Construcția hidrocentralelor nefinalizate a fost finanțată din tarifele plătite de consumatorii români pentru energie electrică. Astfel, „în cei 38 de ani de construcție medie a acestor hidrocentrale, considerând proporția medie a consumului de energie electrică a populației de 20%, estimăm că fiecare consumator casnic a suportat aproximativ 120 lei pentru susținerea acestor proiecte”.
„Costurile demolării a șapte hidrocentrale variază în funcție de mai mulți factori – dimensiune, vârstă, poziționare, impact asupra mediului, sedimentare, infrastructură etc. Comparând costurile de demolare din SUA, acestea pot ajunge la sute de milioane de dolari pentru fiecare hidrocentrală. În cazul în care s-ar opta pentru demolare și reabilitare a terenurilor, costurile pot varia între 200 și 300 milioane de dolari pe centrală, rezultând un total de circa 1,6 miliarde de dolari pentru șapte centrale. În cazul unei decizii de eliminare, românii ar plăti în medie aproximativ 160 lei pe consumator casnic pentru aceste demontări. În schimb, continuarea și finalizarea proiectelor ar însemna o plată aproximativ de 3,2 lei pe consumator în următorii 10 ani”, precizează comunicatul.
Președintele AEI susține că demolarea hidrocentralelor ar fi mult mai costisitoare decât finalizarea lor, implicând sume care ar trebui suportate de fiecare român, iar investițiile deja realizate s-ar pierde definitiv.
Pe de altă parte, hidrocentralele și lacurile de acumulare au un rol crucial în reducerea efectelor secetei, deoarece scurtează de două-trei ori perioadele în care debitele râurilor ating niveluri critice, furnizează apă localităților în perioadele secetoase, mențin un debit minim ecologic și sprijină irigațiile în lunile de vară.
De asemenea, finalizarea sistemelor hidrotehnice în Moldova ar crește cu peste 1 miliard metri cubi volumul de apă rezervată, reducând impactul secetei hidrologice cu peste 60%.
„România a triplat în ultimele cinci decenii numărul persoanelor conectate la rețeaua de apă publică, însă această extindere masivă nu a fost însoțită de dezvoltarea noilor surse de alimentare cu apă. Nu s-au construit acumulări sau baraje noi, iar în multe localități fântânile gospodăriilor racordate au fost închise, reducând alternativelor disponibile pentru populație. În aceste condiții, presiunea asupra surselor existente de apă crește considerabil, iar durabilitatea sistemului devine tot mai fragilă fără investiții în rezervorare. La această problemă se adaugă creșterea consumului de apă potabilă în orașe, determinată de nivelul de trai și de extinderea rețelelor moderne. În 1990, consumul mediu era de aproximativ 120 litri/persoană/zi; în 2024, acesta se apropie de 160 litri/persoană/zi în principalele aglomerări urbane”, conform comunicatului.
Numai în Moldova, întârzierea sau blocarea realizării sistemelor hidrotehnice afectează aproximativ 500 de localități care vor resimți deficit de apă, aproape 400.000 de persoane fiind direct impactate, existând riscul rănirii sau decesului, dar și riscul distrugerii a zeci de case. În plus, aceste blocaje determină o creștere a importurilor nete de aproximativ 25% în 2024, considerând importurile energetice, și o majorare a costurilor cu energia electrică cu 3-5%, ca urmare a dezechilibrelor nepăstrate de aceste hidrocentrale.
Resursa de apă a României a scăzut de la 2.200 m3/locuitor/an la circa 1.800 m3/locuitor/an în ultimele decenii, avertizează Dumitru Chisăliță. În ritmul actual, riscă să atingă pragul de stres hidric până în 2050. În acest context, finalizarea hidrocentralelor reprezintă o măsură esențială pentru adaptarea la schimbările climatice, pentru generarea de energie regenerabilă și pentru o gestionare integrată a resurselor de apă.
România nu mai poate permite amânarea proiectelor esențiale, avertizează Chisăliță.
În opinia reprezentantului AEI, decizia privind viitorul acestor inițiative trebuie să fie luată conștient și informat de cetățeni.
„Finalizarea hidrocentralelor ar duce la energie mai accesibilă, la reducerea inundațiilor, la scăderea deficitului de apă pentru populație și agricultură, la diminuarea efectelor secetei și valorificarea investițiilor deja realizate. O oprire a lor ar genera costuri imense de demolare, suportate de toți consumatorii, și ar compromite producția energetică națională, menținând vulnerabilitățile hidrologice. Hidrocentralele în curs de dezvoltare sunt investiții cu beneficii potențiale pentru sectorul energetic, gestionarea resurselor de apă și securitatea comunităților, dar implică și responsabilități majore pentru protecția mediului și respectarea legislației. De aceea, este necesară o decizie matură, transparentă și bazată pe date solide, care să ia în calcul atât interesul public, cât și securitatea energetică și protecția mediului, pentru a asigura un beneficiu real pentru cetățeni și natură”, afirmă el.
