Mihaela Prigoană a relatat despre cei 10 ani petrecuți alături de regretatul soț: „Am împărtășit zece ani cu Silviu. Pentru mine, el a fost bărbatul pe care l-am iubit din toată inima și pe care l-am respectat profund. Întreaga noastră relație s-a bazat pe iubire și respect reciproc. Pentru mine și familia mea, el a fost un stâlp fundamental. A fost un om remarcabil, care nu a cerut niciodată nimic mai mult decât dragoste, liniște și loialitate.”
Cum a aflat Mihaela despre decesul lui Silviu Prigoană?
Întrebată cum a aflat despre trecerea în neființă a lui Silviu Prigoană, ea a răspuns: „A fost un moment extrem de dureros. Eram programată să ne vedem cu toții în acea zi pentru a sărbători 1 decembrie. Mai aveam doar 19 kilometri până la el, când am fost sunată… El îmi spusese în acea zi că nu se simte bine, dar nu anticipasem nicio tragedie. L-am stat alături până când a fost preluat de medicul legist. Urmam să ne întâlnim acolo… Durere, durere și durere. Aveam vise, speranțe. Totul s-a prăbușit brusc.”
Și a continuat: „Cele șase luni care au urmat au fost pline de durere și tristețe. Suferința este greu de descris în cuvinte. Aveam atât de multe planuri, atât de multe drumuri de parcurs… Silviu nu a fost doar soțul meu, ci și cel mai bun prieten și un model patern atât de important pentru mine. Pierderea lui a lăsat un gol imens.”
Mihaela Prigoană a afirmat că îl va iubi întotdeauna și că acum învață să trăiască și fără el: „Este necesar timp pentru a vindeca o astfel de rană. Dar nici timpul nu poate șterge dragostea. Doar că sufletul învață să trăiască altfel, cu dor, cu lacrimi, dar și cu recunoștință pentru ce a fost. Îl voi iubi mereu.”
Mihaela l-a visat o singură dată pe Silviu Prigoană
Ea a relatat că s-a rugat mult pentru ca Silviu Prigoană să apară în visul său, dar acest lucru s-a întâmplat doar o singură dată: „Primele șase săptămâni nu l-am visat deloc, mă rugam mult să vină la mine. Îmi era dor de el. Dar apoi, într-o noapte, l-am visat. A fost atât de real, ca și cum era lângă mine. Sunt convinsă că vine la mine, că sufletul său nu a murit. Încă e cu mine. Îl simt.”
Mihaela Prigoană s-a ocupat și de obiceiurile de doliu: „Am respectat toate obiceiurile noastre: pomenile, slujbele… Mă rog mereu pentru sufletul lui și îl port în minte și în inimă ca pe un om deosebit. Nu îl voi uita niciodată.”
