Germania a modificat regulile privind deficitul bugetar, permițând cheltuieli nelimitate pentru apărare, finanțate prin datorii. Alte state din nordul și estul Europei, precum Danemarca, Suedia și Polonia, au anunțat majorări ale bugetelor de apărare cuprinse între 3% și 5% din PIB. NATO își propune acum o nouă țintă de cheltuieli militare de 3,5% din PIB. Astfel, Europa intenționează să achiziționeze mult mai mult material militar în următorii ani, dorind totodată o producție majoritară locală.
Succesul acestei creșteri a cheltuielilor militare în compensarea declinului producției europene și în menținerea locurilor de muncă din industrie, depinde de mărimea sectorului, de modul în care funcționează lanțurile de aprovizionare și de compatibilitatea tipurilor de producție necesare pentru armament cu sectoarele aflate în declin.
În 2024, producția industrială europeană, evaluată la aproximativ 2,5 trilioane de euro (2,9 trilioane de dolari), reprezintă circa 16% din PIB-ul Uniunii Europene. Această pondere este, în general, mai ridicată cu cât țara se află mai la est (sau este mai germanică), față de circa 20% în 1995.
Industria apărării și complexul aprovizionare
Cu toate acestea, ponderea industriei de apărare și a lanțurilor sale complexe de aprovizionare este dificil de estimat, dat fiind că statisticile oficiale gestionează aceste date în general confidențial. O firmă de consultanță, EY, a realizat modelări de jos în sus care oferă o perspectivă. Dacă, conform estimărilor EY, statele europene membre NATO – adică majoritatea UE plus Marea Britanie și Norvegia – vor cheltui aproximativ 137 miliarde de euro anual în următorii ani pentru echipamente, aceasta reprezintă o creștere cu 65 de miliarde față de cheltuielile actuale. Majorarea cheltuielilor pentru sectorul european al apărării și lanțului său de aprovizionare ar fi de 35,7 miliarde de euro – echivalentul a circa 1,5% din totalul sectorului industrial al UE – și ar putea genera, potrivit EY, aproximativ 500.000 de noi locuri de muncă.
Mai puțin de o treime din creșterea cheltuielilor de 35,7 miliarde de euro ar fi alocate direct sectorului apărării; restul ar merge către lanțul de aprovizionare. Această creștere ar duce la aproximativ 150.000 de noi locuri de muncă în sectorul propriu-zis al apărării, confirmând estimări recente ale unor organizații de cercetare.
Evoluția lanțurilor de aprovizionare va influența și localizarea noilor locuri de muncă. Până în 2022, apărarea europeană era în principal o chestiune națională. UE a urmărit de mult timp o schimbare în acest sens, parțial pentru a spori eficiența și integrarea sectorului. Un astfel de obiectiv putea deveni realitate. Guvernele au acceptat un pachet de 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi UE pentru inițiative comune de achiziționare de echipamente de apărare. Fondul European de Apărare tinde, de asemenea, să stimuleze colaborarea transfrontalieră în cercetare și dezvoltare.
Germania a anunțat finanțarea producției de rachete cu rază lungă în Ucraina
Integrarea lanțurilor de aprovizionare aduce specializare. Acestea vor traversa continentul, iar companiile vor stabili capacități acolo unde este mai eficient din punct de vedere economic. Această evoluție ar putea transforma sectorul, așa cum și alte sectoare industriale s-au transformat prin integrarea în piața unică a UE și extinderea blocului către est.
Un nou jucător intră acum pe scena producției de armament europene: Ucraina. Companiile europene de armament se îndreaptă spre Ucraina afectată de război pentru a produce muniții, piese de schimb și a dezvolta noi arme. Germania a anunțat finanțarea producției de rachete cu rază lungă în Ucraina, urmată de Danemarca. „Ucraina a găzduit o mare parte din producția de arme avansate a Uniunii Sovietice și ar putea deveni acum depozitul cu costuri reduse de armament al Europei”, susține Jacob Funk Kirkegaard de la Bruegel. Acest fapt scade numărul de locuri de muncă care vor fi create în Uniunea Europeană.
O problemă importantă rămâne tipul de locuri de muncă create în industrie și dacă acestea pot fi ocupate într-o Europă cu o forță de muncă în declin. Producția modernă necesită competențe tehnice și digitale superioare, nu doar în domeniul fabricației armelor. Însă evoluțiile rapide de pe câmpul de luptă înseamnă că sectorul se transformă radical, cu o viteză mai mare decât, de exemplu, industria auto.
Pierderea de locuri de muncă în alte domenii industriale ar putea ajuta la acoperirea deficitului de forță de muncă. În Germania, spre exemplu, locurile de muncă din domeniul apărării au două caracteristici importante. Pe de o parte, raportul dintre locurile vacante și numărul șomerilor este ridicat, semnalând o nevoie existentă de forță de muncă calificată. Pe de altă parte, rata șomajului în aceste profesii a crescut începând cu 2023. „Este necesară o dezvoltare continuă a abilităților acestor muncitori”, afirmă Enzo Weber de la Institutul pentru Cercetare în Ocuparea Forței de Muncă din Nürnberg. Însă, o condiție prealabilă este ca intențiile bune să se transforme în comenzi pe termen lung pentru firmele europene din domeniul apărării.
